Recognition of ethnic persecution compensation rights under Law No. 189/2000 based on evidence of forced relocation during 1941–1945

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 august 2007 reclamanta R.A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin sentința care se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 21812 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, deoarece a făcut dovada că împreună cu părinții au fost strămutați într-o altă localitate decât cea de domiciliu, din motive de persecuție etnică.

Prin sentința civilă nr. 680 din 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. A anulat Hotărârea nr. 21812 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada ianuarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel a reținut din întreg probatoriul administrat că reclamanta în luna ianuarie 1941 s-a refugiat cu părinții săi din localitatea de domiciliu în ală localitate din motive de persecuție etnică, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivare recurenta a arătat că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice suferite în mod direct, astfel cum este stipulat în prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât declarațiile autentificate ale martorilor sunt contradictorii cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Declarațiile martorilor M.M., L.N. date în fața instanței arată că o cunosc pe reclamantă și știu că aceasta împreună cu părinții săi s-au refugiat din motive de persecuție etnică din localitatea Popești în localitatea Turda în perioada 1940 până în primăvara anului 1945.

Pe cale de consecință în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 680 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.