Recognition of refugee status and associated benefits for individuals displaced due to ethnic persecution under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local public authority, rendering the lower court's judgment final and irrevocable, thereby affirming the plaintiff's right to recognition as a refugee and the associated legal benefits. The dispute concerned a challenge to an administrative decision refusing to grant refugee status under Law No. 189/2000, with the plaintiff proving that he and his family were forcibly displaced from their domicile in Bihor County to Harghita County between July and October 1944 due to ethnic persecution during the interregnum period. Relying on the definitions in Government Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000, which recognize individuals who suffered ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945, the court upheld the evidentiary findings of the first instance, specifically corroborating witness testimonies from individuals already recognized as beneficiaries of the same legislation, thus satisfying the legal burden for recognizing the plaintiff's status as a forcibly displaced person.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Recognition of refugee status and associated benefits for individuals displaced due to ethnic persecution under Law No. 189/2000: Examinând sentința atacată, critica formulată în recurs, dovezile administrate în cauză, actele normative incidente pricinii și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 1 iulie 2008, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Caraș - Severin, anularea Hotărârii nr. 460 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 220 din 17 septembrie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Caraș – Severin. A anulat Hotărârea nr. 460 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, de recunoaștere a calității de refugiat a reclamantului și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul B.N. a fost nevoit să se refugieze în perioada 15 iulie 1944 – 15 octombrie 1944 în localitatea Praid, Județul Harghita, după care a revenit în Bicazul Ardelean.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen - pârâta C.J.P. Caraș - Severin, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, cele două declarații de martori prezentate de reclamant, avute în vedere de instanța de fond nu sunt suficiente pentru admiterea cererii reclamantului.
Examinând sentința atacată, critica formulată în recurs, dovezile administrate în cauză, actele normative incidente pricinii și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamantul B.N., născut la 22 noiembrie 1936 în Bicaz – Chei, județul Neamț, minor fiind a fost nevoit împreună cu familia să-și părăsească domiciliul din localitatea Bicaz – Chei, județul Neamț și să se refugieze în localitatea Praid, județul Harghita, din cauza persecuțiilor etnice.
Se reține că, martorii M.I. și C.E. sunt la rândul lor beneficiari ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 (dosar de fond filele 3-4).
În consecință, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Caraș - Severin împotriva sentinței civile nr. 220 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.