Revocation of Public Official from Managerial Post: Administrative Measure vs. Disciplinary Sanction and Evidentiary Retrial

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2008, reclamanta G.C. a chemat în judecată M.J., solicitând anularea Ordinului nr. 2380 din 21 septembrie 2007 prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de șef direcție economico - administrativă în cadrul A.N.P., precum și reintegrarea în funcție și obligarea pârâtului la plata diferenței dintre salariile ce i s-ar fi cuvenit și cele efectiv încasate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că ordinul prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de conducere în care a fost numită începând cu 7 iunie 2006 este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost emis în lipsa unei cercetări prealabile, condiție obligatorie potrivit art. 63 alin. (2) din Legea nr. 293/2004. De asemenea, s-a arătat că actul atacat nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 33 din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din cadrul A.N.P., referitoare la descrierea faptei, temeiul legal a sancțiunii disciplinare, termenul de contestare și instanța competentă, neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările funcționarului public ș.a.

Prin sentința civilă nr. 2157 din 3 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a admis acțiunea, dispunând anularea ordinului contestat, reintegrarea reclamantei în funcția de conducere deținută anterior și obligarea pârâtului la plata daunelor materiale reprezentând diferența între salariul cuvenit și cel efectiv încasat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția invocată de pârât privind lipsa procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât, din moment ce ordinul a produs efecte juridice, nu mai poate fi revocat de autoritatea emitentă în cadrul unei proceduri administrative, punându-se doar problema cercetării legalității actului administrativ în cadrul unui proces.

Pe fondul litigiului, instanța a constatat că măsura dispusă de pârât prin ordinul atacat este una administrativă și nu o sancțiune disciplinară, astfel încât nu își are aplicabilitate procedura specială de cercetare disciplinară.

Instanța a reținut că revocarea reclamantei din funcția de conducere nu este justificată, întrucât susținerile din nota de propunere a directorului A.N.P. nu au suport probator, nefăcându-se dovada exercitării defectuoase a activității de șef de direcție economico-administrative, respectiv a incompetenței manageriale a reclamantei.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În primul rând, pârâtul a invocat greșita respingere a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, prin încălcarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Asupra fondului litigiului, pârâtul a menționat în motivele de recurs că, în raport de considerentele sentinței privind lipsa probatoriului, depune acte noi, respectiv fișa postului reclamantei și rapoartele de audit intern, efectuate pentru perioada 2006 – 2007, din care rezultă deficiențe în activitatea specifică și justifică măsura revocării din funcția de conducere.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului întrucât excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost corect respinsă, iar ordinul care s-a dispus a fi anulat este lovit de nulitate absolută, ca urmare a încălcării prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 293/2004. De asemenea, reclamanta a precizat că prin încheierea din 27 noiembrie 2008, Camera de conturi București a dispus descărcarea de gestiune a instituției pentru exercițiul bugetar al anului 2007 – act pe care l-a depus la dosar în recurs – ceea ce demonstrează, după opinia sa, exercitarea corectă a funcției deținute.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, în care sens, va dispune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere la aceeași curte de apel.

Critica privind greșita respingere a excepției privind neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este nefondată.

La data formulării acțiunii în justiție, 11 aprilie 2008, intrase în vigoare O.U.G. nr. 4/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P., care introduce un nou text, art. 512 care prevede la alineatul 6 că împotriva ordinului sau deciziei de revocare din funcție se poate face plângere la instanța competentă potrivit legii. Întrucât textul de lege nu face trimitere la Legea contenciosului administrativ, nr.,554/2004, rezultă că nu au aplicabilitate dispozițiile art. 7 alin. (1) privind necesitatea procedurii prealabile.

Referitor la natura măsurii dispuse prin ordinul atacat, revocarea reclamantei din funcția de șef direcție eonomico - administrativă și numirea ca ofițer specialist principal I, Curtea constată că instanța a reținut în mod corect temeiul de drept, respectiv art. 581 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 293/2004, introdus prin O.U.G. nr. 47/2006, potrivit căruia revocarea din funcția de conducere se dispune în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale.

Această măsură nu poate fi confundată cu sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 62 lit. e) din Legea nr. 293/2004, astfel cum a fost modificat, în care caz trebuia respectată procedura de cercetare disciplinară prevăzută de acest act normativ și de regulamentul privind activitatea comisiilor de disciplină din A.N.P.

Cu privire la temeinicia măsurii revocării reclamantei din funcția de conducere, în dovedirea modului de exercitare a atribuțiilor manageriale, pârâtul a depus în faza judecății în fond a cauzei numai o notă întocmită de directorul general al instituției, în care se face trimitere la constatările raportului de audit intern întocmit în perioada 7 martie - 1 iunie 2006 și se menționează existența unor nemulțumiri în cadrul relațiilor inter-umane în întregul sistem al administrației penitenciare.

De-abia în recurs, pârâtul a depus ca acte noi fișa postului reclamantei și rapoartele de audit intern efectuate în anii 2006 și 2008, privind intervalul 2005 – 2007, în timp ce reclamanta a invocat faptul că pentru activitatea privind gestionarea resurselor financiare a patrimoniului public pe anul 2007, desfășurată de A.N.P., s-a acordat descărcarea de gestiune, în care sens s-au depus acte.

Întrucât toate aceste înscrisuri nu au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței, Curtea urmează a dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Totodată, Curtea constată necesitatea suplimentării probei cu acte, respectiv referitoare la calificativul obținut de reclamantă pe anul 2006 în urma evaluării performanțelor profesionale precum și la acele aspecte menționate în nota ce a însoțit proiectul de ordin, privind nemulțumirile constatate atât la nivelul deținuților, cât și la efectivul operativ de agenți și ofițeri funcționari publici cu statut special.

În urma analizării și a acestor înscrisuri, instanța de trimitere urmează a conchide asupra întrunirii condițiilor necesare pentru îndeplinirea funcției de conducere de către reclamantă, în raport de criteriile prevăzute de art. 522 alin. (2) – (5) din Legea nr. 293/2004, modificată și completată.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul declarat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 2157 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2009