Limits of ordinary courts in Constitutional Court referrals: jurisdiction to verify admissibility rather than assess constitutionality

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 3653/30/2006, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul D.M.A. pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiile art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 C. pen.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că: Inculpatul D.M.A., prin apărător ales a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 C. pen., în motivare arătând că dispozițiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 contravin principiului nediscriminării consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și principiului separației și echilibrului puterilor în stat prevăzută de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât art. 178 stabilește un tratament inegal, mult agravat față de Codul penal; textul art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, deoarece instituie o răspundere în condițiile 289 C. pen., pentru fapte care în mod obișnuit atrag răspunderea în condițiile art. 290 C. pen., inegalitatea de tratament juridic fiind evidentă; în ce privește art. 289 C. pen., a susținut că acesta contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, câtă vreme privește infracțiunea de fals intelectual ce se săvârșește asupra unui înscris oficial, ce nu poate emana sau aparține decât unei unități publice, ori societate comercială la care inculpatul este asociat nu poate emite înscrisuri oficiale.

Instanța investită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a făcut o analiză a textelor de lege invocate de recurentul inculpat și a căror neconstituționalitate acesta a susținut-o, în raport cu dispozițiile legii fundamentale, concluzionând cu privire la constituționalitatea acestora.

Ca urmare, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara la 12 februarie 2009 a formulat recurs inculpatul D.M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, câtă vreme în cauză au fost respectate dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Recursul declarat în cauză este întemeiat, însă prioritar pentru motivul ce urmează a fi arătat.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În alin. (2) al aceluiași articol, se prevede că excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanța de judecată sau de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă, iar potrivit alin. (3) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pe de altă parte alin. (6) al art. 29 stabilește că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Rezultă așadar, din interpretarea textelor de lege invocate, că instanța de judecată învestită cu soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale în vederea judecării unei excepții de neconstituționalitate verifică admisibilitatea cererii de sesizare în raport de dispozițiile alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, urmând a admite sau respinge cererea de sesizare.

În speță, Curtea de Apel Timișoara, învestită de către recurentul inculpat cu soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, a respins cererea, fără însă a o analiza în raport de dispozițiile legale menționate.

Instanța, în mod greșit, considerând că se află în situația prevăzută de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocată de către recurentul inculpat pentru ca în final să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Din considerentele încheierii recurate rezultă că instanța a procedat la o analiză a excepțiilor invocate, astfel că pronunțându-se asupra constituționalității unor texte de lege s-a comportat ca o instanță constituțională, depășindu-și astfel atribuțiile legale.

Instanța investită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale avea competența de a se pronunța asupra admisibilității unei astfel de cereri în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, ceea ce însă în cauză nu s-a întâmplat.

Așa fiind, hotărârea recurată apare ca fiind nelegală sub aspectul dispozițiilor referitoare la cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel că urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis și să se dispună casarea în parte a încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează a se conforma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, limitându-se la o analiză a condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.M.A. împotriva încheierii din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3653/30/2006.

Casează în parte încheierea atacată numai cu privire la soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2009.