Public notary's criminal liability for failure to appoint authorized interpreter during foreign national's real estate transaction authentication

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Inițial la 30 noiembrie 2007, a fost înregistrată la Parchetul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 618 /P/2007, plângerea formulată de cetățeanul francez J.C.A. prin mandatar G.N., prin care reclama pe S.A., notar public și pe numitul T.D.V. administrator la SC J.R. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. și gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 C. pen., cu motivarea că notarul public a încălcat legislația în vigoare cu ocazia întocmirii actului autentic nr. 877 din 6 martie 2005, deoarece nu i-a asigurat un interpret sau traducător autorizat.

Fiind invitat la parchet pentru a face precizări cu privire la faptele care formează obiectul plângerii, petentul a arătat prin intermediul interpretului și în prezența apărătorului său ales că îl acuză pe notarul public de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. și de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., iar pe numitul T.D.V. de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material, fals intelectual, fals în declarații sub semnătură privată, uz de fals, delapidare și gestiune frauduloasă.

Prin Ordonanța nr. 618/P/2007 din 27 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, confirmată prin Rezoluția nr. 497/II/2/2008 din 13 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus, în baza art. 209 alin. (3) și (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 42, 45 și 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.A. (notar public), pentru infracțiunile înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. și de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și totodată disjungerea cauzei față de T.D.V. și declinarea competenței de soluționare în privința acestuia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița.

S-a apreciat că activitatea notarul public S.A. din data de 6 martie 2006, cu ocazia autentificării tranzacției, a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale în materie nefiind identificate indicii cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunilor reclamate.

Împotriva sus-menționatelor rezoluții petiționarul s-a adresat instanței de judecată în baza art. 2781 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 263/ PI din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentului, menținând soluțiile dispuse în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut notarul public a dat numai o încheiere de legalizare de semnătură, înscrisul fiind redactat în întregime de părți, care și-au însușit conținutul acestuia, că petiționarul a fost întrebat în limba română și franceză dacă a înțeles conținutul actului și că acesta a fost de acord cu semnarea lui, apreciindu-se că notarul public a respectat dispozițiile legale și că soluțiile pronunțate de parchet sunt temeinice și legale.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționarul J.C.A. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care a solicitat atât potrivit motivelor scrise de recurs cât și oral prin intermediul apărătorului său ales casarea sentinței recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivarea orală susținută de apărător cât și cu cea scrisă depusă la dosar, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul S.A. (notar public), confirmată, cu justificat temei, de prima instanță, fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor reclamate, care să poată fi imputate intimatului, încât recursul se învederează a fi nefondat.

Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiționar.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul J.C.A. împotriva sentinței penale nr. 263/ PI din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.