Criminal complaints against judges over rulings fail; judicial acts exempt from criminal liability, appeal dismissed.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 223 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.C. împotriva ordonanței din 10 iulie 2008 dispusă în dosarul nr. 1353/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționarul M.C. a solicitat cercetarea numiților C.A., G.C. și N.V., judecători la Tribunalul Gorj pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 263 și 264 C. pen., a numiților D.C., judecător la Judecătoria Tg. Cărbunești și E.M., executor judecătoresc în cadrul C.E.J. Craiova pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. și a numitului D.R., grefier șef la Judecătoria Tg. Carbunești pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen.

În esență, petiționarul își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că numiții A.C., C.G. și V.N., în calitate de judecători la Tribunalul Gorj, procedând la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4115 din 13 decembrie 2007 a Judecătoriei Tg. Cărbunești, în mod abuziv l-au respins și nu au sesizat organele de urmărire penală pentru cercetarea numitului D.C., primar al comunei Săulești pentru infracțiunile de fals intelectual, favorizându-l pe acesta.

De asemenea, solicitând recuzarea completului de judecată din dosarul în care se judeca contestația în anulare și care era format din aceiași judecători V.N., A.C. și C.G., cererea i-a fost respinsă.

Petiționarul a mai arătat că atât recursul, cât și contestația în anulare au fost respinse datorită intervenției făcute de către D.C., judecător la Judecătoria Tg. Carbunești și E.M., executor judecătoresc în cadrul C.E.J. Craiova, întrucât cei doi sunt în relații de prietenie sau rudenie prin alianță cu primarul D.C.

Prin ordonanța nr. 484/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de C.A., G.C. și N.V., judecători la Tribunalul Gorj pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 263 și 264 C. pen., precum și față de D.C., judecător la Judecătoria Tg. Carbunești și E.M., executor judecătoresc în cadrul C.E.J. Craiova pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen.

Prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 38, 45 raportat la art. 42 C. pen., s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări față de D.R., grefier șef la Judecătoria TG. Carbunești, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe, petiționarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1353/11/2/2008 din 10 iulie 2008.

În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul a formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanței nr. 484/P/2008 din 16 iunie 2008, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 223 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, cu motivarea că magistrații nu pot fi trași la răspundere penală pentru soluțiile pe care le dispun, acestea putând fi reformate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, de care petiționarul a și uzat, constatându-se că soluția instanței a fost legală și temeinică, iar motivele invocate au fost neîntemeiate.

Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul M.C. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar, admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiționar nu este fondat.

Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații C.A., G.C. și N.V. ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, de omisiunea a sesizării organelor judiciare și de favorizarea infractorului, iar intimații D.C. și E.M. ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că petiționarul a revendicat o suprafață de teren pe raza comunei Săulești, județul Gorj și suspectându-l pe primarul D.C. că, în mod nelegal, acesta nu i-a acordat dreptul de proprietate asupra terenului, a formulat plângere la organele de urmărire penală și apoi a acționat în instanța de judecată pe cale civilă, iar în toate cazurile soluțiile fiindu-i nefavorabile, a formulat plângeri împotriva magistraților judecători, susținând că deși probele făceau dovada legalității și temeiniciei acțiunii, atât acțiunea introductivă, cât și recursul declarat, i-au fost respinse și nici nu au sesizat organele de urmărire penală, cu toate că a arătat că unele documente depuse de D.C. sunt false.

Același complet de judecată a judecat și contestația în anulare, iar prin decizia nr. 1339 din 6 mai 2008 a respins-o cu motivarea că, contestatorul a invocat probleme de fond ce nu puteau fi repuse în discuție în calea extraordinară de atac ; toate acestea în condițiile în care la 29 aprilie 2008 petiționarul formulase cerere de recuzare împotriva completului de judecată, cu motivarea că aceeași magistrați soluționaseră recursul, însă cererea i-a fost respinsă ca nefondată.

În mod corect s-a reținut că magistrații judecători nu pot fi cercetați cu privire la soluțiile adoptate și la modul de apreciere a probelor din dosar, constatându-se de asemenea că aceștia nu și-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu.

Soluțiile pronunțate de magistrații judecători puteau fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac, Curtea constatând că petiționarul a atacat hotărârile judecătorești prin căile de atac ordinare și extraordinare.

Mai mult decât instanța penală sesizată în condițiile art. 2781 C. proc. pen., nu se poate substitui instanțelor de control judiciar și în consecință nu se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de o instanță civilă.

În mod legal contestația în anulare a fost soluționată de același complet care soluționase recursul, fiind respinsă cererea de recuzare formulată de petiționar, în cauză nefiind incidente prevederile art. 24 și art. 27 C. proc. civ., privind incompatibilitatea judecătorilor, întrucât obiectul celor două cauze, deși este același, judecata se afla în cadrul contestației în anulare ce reprezintă o cale extraordinară de atac.

Mai mult decât atât, ulterior, petiționarul a formulat o nouă contestație în anulare care, în mod legal și temeinic a fost respinsă, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că judecătorul D.C. și executorul judecătoresc E.M. ar fi intervenit pe lângă magistrați pentru a adopta soluții favorabile lui D.C., iar petiționarul M.C. a declarat că nu are probe în susținerea afirmațiilor sale referitoare la aceasta intervenție, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petiționarului împotriva ordonanței nr. 494/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică.

Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C. împotriva sentinței primei instanțe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C. împotriva sentinței penale nr. 223 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2009.