Preventive detention for high-risk drug trafficking: sufficiency of danger to public order and non-modification of initial grounds

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie 2009, pe rol fiind verificarea stării de arest preventiv a inculpatului S.I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a luat în discuție starea de arest a inculpatului.

Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fiind întrunite atât cerințele art. 3002, cât și ale art. 160b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

În termen legal, inculpatul S.I. a declarat recurs împotriva încheierii menționate.

Prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive, potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. și punerea sa în libertate, susținând că nu își însușește cele menționate în încheierea atacată și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social având în vedere poziția procesuală.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 8 ianuarie 2009, a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului și chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Argeș nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 par.1 lit. a) din C.E.D.O.

Astfel, se constată că inculpatul S.I., a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat de către Tribunalul Argeș, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare, reținându-se că, în data de 30 iulie 2008, împreună cu alt coinculpat a vândut unui colaborator desemnat, contra sumei de 2700 lei, cantitatea de 12,83 gr. Heroină, drog de mare risc.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care aceasta a fost produsă, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptei, de vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea pronunțată la 8 ianuarie 2008 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul S.I. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2838/109/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.