Refugee compensation eligibility for children born during parents' forced displacement under the 1941–1945 ethnic persecution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pensions House, confirming the lower court's order to annul the administrative decision denying benefits and obliging the authority to recognize the claimant's status as a refugee. The dispute concerned the eligibility of a claimant, born in 1942 during the forced displacement of her ethnic minority parents from 1941 to 1945, for reparative compensation under the emergency decree system. Relying on Decree-Law No. 118/1990 and Emergency Ordinance No. 105/1999 (as approved by Law No. 189/2000), the court held that the repressive measures imposed on the parents extended their legal status of "forced resettlement" to minor children born during the refuge period, establishing that excluding such minors would constitute impermissible discrimination contrary to the reparative intent of the legislation.
Legislator headnote
AI generatedRefugee compensation eligibility for children born during parents' forced displacement under the 1941–1945 ethnic persecution: Potrivit art. 1 alin. (1) și art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990, drepturile compensatorii pentru consecințele negative, produse de restricțiile și privațiunile la care au fost supuse unele persoane, se cuvin tuturor acestora, indiferent de vârstă. Această concluzie se desprinde atât din cuprinsul textelor sus-menționate, care se coroborează cu art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cât și din intenția legiuitorului, și în cauză, se justifică aplicarea prevederilor enunțate, având în vedere că domiciliul copilului minor a fost la părinții lui, represiunea aplicată părinților a fost de natură să producă consecințe negative sub aspect material și moral, și asupra copilului minor, născut ulterior sau în timpul refugiului.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Z.R. a formulat acțiune la data 11 martie 2003, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 4453 emisă la 17 octombrie 2002, de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască drepturile acordate prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
A precizat că părinții săi, P.V. și V.P. au fost obligați, din motive etnice, să se refugieze din orașul Dej, în orașul Arad, de la 3 februarie 1941, până la 6 iunie 1945, că în această perioadă de refugiu s-a născut la 15 februarie 1942 în Arad.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 422 din 16 aprilie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4453/2002 și a obligat-o să recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată și să i se acorde drepturile legale începând cu 1 noiembrie 2002.
A reținut instanța de fond, sesizată cu soluționarea cauzei, că minorul născut în perioada de refugiu al părinților, are același statut juridic, de persoană refugiată și cum reclamanta s-a născut la 15 februarie 1942, părinții fiind obligați să se refugieze pe motive etnice, au drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii a județului Cluj, criticând-o ca nelegală, instanța interpretând și aplicat legea, că reclamanta fiind născută la Arad, nu și-a schimbat domiciliul, că nu a avut de suferit persecuții pe motive etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) și art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990, drepturile compensatorii pentru consecințele negative, produse de restricțiile și privațiunile la care au fost supuse unele persoane, se cuvin tuturor acestora, indiferent de vârstă. Această concluzie se desprinde atât din cuprinsul textelor sus-menționate, care se coroborează cu art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cât și din intenția legiuitorului, și în cauză, se justifică aplicarea prevederilor enunțate, având în vedere că domiciliul copilului minor a fost la părinții lui, represiunea aplicată părinților a fost de natură să producă consecințe negative sub aspect material și moral, și asupra copilului minor, născut ulterior sau în timpul refugiului.
A exclude de la beneficiul legii pe copii minori care au avut de suferit alături de părinții lor, înseamnă a face o discriminare care nu este în concordanță cu spiritul și scopul urmărit de această lege, cu caracter reparator.
Așa fiind, reclamanta nu poate avea decât calitatea părinților săi, de strămutat – refugiat, urmând să primească drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală; pe cale de consecință urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 422 din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.