Dismissal of appeal challenging police officer’s termination for gross negligence

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs, sentința nr. 480, pronunțată la data de 9 aprilie 2003 în dosarul nr. 187/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu Ministerul de Interne, pentru anularea Ordinului nr. II/04604 din 31 decembrie 2002 emis de șeful acestui minister.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, prin actul administrativ atacat, Ministrul de Interne a dispus destituirea reclamantului din funcția de agent principal de poliție, din Inspectoratul de Poliție Județean Argeș și încetarea raporturilor de serviciu, ca urmare a săvârșirii de către acesta a unei abateri disciplinare ce a constat în neglijență gravă, manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Respingând acțiunea formulată de reclamant, instanța a reținut în considerentele hotărârii că actul administrativ atacat este legal, fiind emis cu respectarea prevederilor art. 59, art. 61 și art. 66 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, iar sancțiunea aplicată este temeinică și corespunzătoare gravității abaterii disciplinare comise.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, criticând-o, în esență, astfel:

- soluția este casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind pronunțată cu încălcarea legii, adică a prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, Consiliul de disciplină de la nivelul inspectoratului județean aprobând la 2 decembrie 2002, sancțiunea suspendării din funcție pe timp de o lună, astfel că sancțiunea destituirii luată prin Ordinul nr. II/04604 din 31 decembrie 2002, apare ca fiind nelegală;

- soluția este casabilă în condițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanța nepronunțându-se asupra unei dovezi hotărâtoare, trecând peste cererea sa, de a fi depus în cauză dosarul de cercetare;

- soluția este casabilă în condițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța reținând în mod greșit că sancțiunea aplicată concordă cu aprecierile generale negative ale activității sale, deși cercetarea s-a făcut în legătură cu o singură abatere disciplinară.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că sancțiunea aplicată prin actul administrativ, așa cum rezultă din raportul înaintat de Inspectoratul de Poliție al județului Argeș, către Ministerul de Interne, precum și din Hotărârea din 2 decembrie 2002 a Consiliului de disciplină, la nivelul acelui inspectorat județean, a fost aplicată pentru comiterea abaterilor disciplinare din noaptea de 4 noiembrie 2002, când a intrat în post folosind autoturismul proprietate personală, încălcând ordinul nr. S/114 din 28 mai 2001 al Inspectoratului General al Poliției și ca urmare a unei neglijențe grave, a pierdut carnetul postului care conținea date cu caracter secret.

Este adevărat că prin hotărârea amintită, Consiliul de disciplină a hotărât menținerea în activitate și sancționarea cu suspendarea din funcții pe timp de o lună a recurentului, dar șeful inspectoratului a propus ministrului, sancțiunea destituirii din funcție, având în vedere și activitatea anterioară a acestuia.

Dar, potrivit prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, consiliile de disciplină care se constituie și funcționează pe lângă șefii unităților de poliție, au caracter consultativ, nu deliberativ, astfel că acestea nu au competența să ia măsuri de sancționare, ci să le propună șefilor unităților de poliție.

Astfel fiind, prima critică potrivit căreia, sancțiunea destituirii ar fi nelegală, fiind o a doua sancțiune aplicată pentru aceiași abatere disciplinară, este lipsită de temei legal, hotărârea Consiliului de disciplină având valoarea juridică a unei propuneri consultative care, în cauza de față, nu a fost însușită de cel de drept să aplice sancțiunea.

Nici a doua critică nu este întemeiată, Ministerul de Interne transmițând, în copie xerox, toate actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat, fiind avute în vedere de instanță, la adoptarea soluției.

De fapt, la termenul din 9 aprilie 2003, când cauza a fost judecată în fond, reclamantul a precizat că nu mai are cereri sau acte de depus.

A treia critică formulată nu este, de asemenea, întemeiată, instanța de fond, reținând în considerentele hotărârii pronunțate că actul administrativ atacat este legal și temeinic, a motivat că sancțiunea aplicată pentru abaterea disciplinară reținută în sarcina recurentului-reclamant este corect individualizată, referindu-se și la prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.

Astfel, potrivit acestor prevederi, la stabilirea sancțiunii se va ține seama nu numai de împrejurările, gravitatea și consecințele abaterii disciplinare săvârșite, dar și de activitatea desfășurată anterior de polițist.

În concluzie, reținând că motivele invocate sunt neîntemeiate și că sentința atacată, precum și actul administrativ sunt temeinice și legale, urmează ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M., împotriva sentinței civile nr. 480 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.