Refusal to refer constitutional exception on public official disciplinary sanctions due to failure to substantiate connection with litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the respondent, ruling that the lower court’s decision rejecting the request to refer a question of unconstitutionality to the Constitutional Court was lawful and well-founded. The underlying dispute involved a civil servant seeking to annul a disciplinary sanction of "written reprimand" issued by the National Agency for Family Protection, during which the agency invoked an exception of unconstitutionality against Article 76(2) of Law No. 188/1990 (the Public Officials Status Act). The appellate court had initially refused to forward the exception to the Constitutional Court, finding that the requirements of Law No. 47/1992 were not met. On appeal, the court determined that the appellant failed to substantiate the specific grounds of unconstitutionality or demonstrate the necessary link between the challenged statutory provision and the resolution of the litigation, as strictly required by Article 29(1) of Law No. 47/1992, thereby upholding the procedural bar that prevented the substantive constitutional review from being initiated.
Legislator headnote
AI generatedart. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1990, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 312 C. proc. civ; Refusal to refer constitutional exception on public official disciplinary sanctions due to failure to substantiate connection with litigation: The underlying dispute involved a civil servant seeking to annul a disciplinary sanction of "written reprimand" issued by the National Agency for Family Protection, during which the agency invoked an exception of unconstitutionality against Article 76(2) of Law No. 188/1990 (the Public Officials Status Act). The appellate court had initially refused to forward the exception to the Constitutional Court, finding that the requirements of Law No. 47/1992 were not met. On appeal, the court determined that the appellant failed to substantiate the specific grounds of unconstitutionality or demonstrate the necessary link between the challenged statutory provision and the resolution of the litigation, as strictly required by Article 29(1) of Law No. 47/1992, thereby upholding the procedural bar that prevented the substantive constitutional review from being initiated.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to support the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 11 august 2008, reclamantul G.C.D. a chemat în judecată Agenția Națională pentru Protecția Familiei și M.M.C. în calitate de Președintă a acestei agenții, solicitând anularea deciziei nr. 102/16 iulie 2007 prin care a fost sancționat cu „mustrare scrisă”, precum și obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta M.M. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1990 privind Statutul funcționarilor publici susținând că aplicarea acestuia în materia funcției publice contravine dispozițiilor constituționale reglementate de art. 16, care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii indiferent de funcțiile pe care le dețin și fără discriminare, precum și a dispozițiilor art. 41 care reglementează dreptul la muncă și libertatea persoanei în exercitarea liberă a profesiei.
Prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale reținând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs M.M., susținând în esență că instanța sesizată cu o excepție de neconstituționalitate este chemată să examineze fondul fără a se pronunța asupra acestuia, în vederea constatării îndeplinirii sau nu a condițiilor de admisibilitate stabilite de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată. În caz contrar, s-ar ajunge la interpretarea cumulativă a legii și practic la lipsirea de eficiență a dispozițiilor art. 29.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este chemată să se pronunțe asupra excepțiilor de neconstituționalitate a unor legi, ordonanțe sau dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.
Or, în cauză susținând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 188/1990 reclamanta-recurentă, nu înfățișează motivele de neconstituționalitate cu privire la acest text și la legătura lui cu soluționarea litigiului dedus judecății, limitându-se la enunțarea unor dispoziții constituționale și la formularea de aprecieri asupra fondului cauzei.
Astfel fiind, legal și temeinic Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a apreciat ca nefiind îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.C.M. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.