Material incompetence for compensation claims under Law 290/2003: exclusive jurisdiction of the tribunal administrative section

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2008, reclamanta B.M.S. a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. – C.C.S.D. să procedeze la soluționarea dosarului său, în sensul emiterii deciziei pentru despăgubirile care i se cuvin în baza Legii nr. 290/2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pentru imobilul revendicat, Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a întocmit dispoziția cu propunere de despăgubiri, dar autoritatea pârâtă nu a procedat la soluționarea cererii sale de validare a propunerii, prin emiterea titlului de despăgubiri.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 595 din 15 septembrie 2008, prin care a admis acțiunea și a obligat pârâta să procedeze la soluționarea cererii formulate de reclamantă și înregistrată sub nr. 1483 din 27 martie 2007.

Instanța de fond a reținut că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, care prevăd că despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii pronunțate în soluționarea contestațiilor formulate.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale și că reclamanta este beneficiara despăgubirilor stabilite de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, instanța de fond a motivat soluția de admitere a acțiunii prin obligația legală care revine autorității pârâte de a proceda la soluționarea cererii privind plata sumei stabilite cu titlul de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A.N.R.P., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

Recurenta a susținut că în mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în baza Legii nr. 290/2003, fără a se avea în vedere că procedura reglementată de această lege implică și verificarea legalității hotărârilor emise de comisiile județene.

Pe baza referatului de specialitate întocmit pentru hotărârea nr. 6 din 6 martie 2007 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, recurenta a învederat că intimata nu a făcut dovada refugiului și a proprietății, cu acte doveditoare certificate de autorități, conform prevederilor art. 2 din H.G. nr. 1120/2006. de asemenea, recurenta a arătat că intimata nu a dovedit nici un demers pentru obținerea actelor privind calitatea de refugiat a autorilor B.I. și B.E. și privind proprietatea bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, astfel că Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 este în situația de a solicita revocarea hotărârii nr. 6 din 6 martie 2007, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4), teza a II-a din H.G. nr. 1120/2006.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția de ordine publică a necompetenței materiale, invocată în baza art. 159 pct. 2 și art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va casa hotărârea instanței de fond pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile comisiei centrale pentru aplicarea acestei legi sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Acțiunea formulată de reclamantă are ca temei juridic Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Cum acțiunea reclamantei vizează aplicarea acestei legi speciale, chiar dacă nu se contestă hotărârea comisiei centrale, Înalta Curte constată că sunt incidente normele de competență materială derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială cuprinse în art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 și în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 595 din 15 septembrie 2008 a Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal;

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.