Appeal dismissed; recognition of status as beneficiary of reparation law for individuals born during parental ethnic resettlement upheld
Legislator summary
AI generated**Final Outcome:** The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pensions House, thereby upholding the appellate court's decision that annulled the administrative act denying benefits and recognized the claimant as a beneficiary of Law No. 189/2000. **Dispute & Facts:** The claimant, born in 1943 while his parents were forcibly resettled from Bulgaria to Romania under the 1940 Treaty of Craiova, challenged the pension authority's refusal to grant him victim status, arguing that his birth during his parents' ethnic persecution should qualify him for reparation benefits; the pension authority countered that the law strictly limited eligibility to those directly listed as refugees, expelled, or resettled, excluding those born during such periods. **Legal Basis:** The court held that a restrictive, formal interpretation excluding children born during their parents' ethnic persecution would constitute discriminatory treatment, violating the constitutional principle of equality; it relied on Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and Article 2 of Government Decision No. 127/2002, interpreting "person suffering consequences of persecution" to include those indirectly affected, such as offspring born in displaced locations, consistent with Constitutional Court jurisprudence on legal application and non-discrimination.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Appeal dismissed; recognition of status as beneficiary of reparation law for individuals born during parental ethnic resettlement upheld: 189/2000. **Dispute & Facts:** The claimant, born in 1943 while his parents were forcibly resettled from Bulgaria to Romania under the 1940 Treaty of Craiova, challenged the pension authority's refusal to grant him victim status, arguing that his birth during his parents' ethnic persecution should qualify him for reparation benefits; the pension authority countered that the law strictly limited eligibility to those directly listed as refugees, expelled, or resettled, excluding those born during such periods. **Legal Basis:** The court held that a restrictive, formal interpretation excluding children born during their parents' ethnic persecution would constitute discriminatory treatment, violating the constitutional principle of equality; it relied on Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and Article 2 of Government Decision No. 127/2002, interpreting "person suffering consequences of persecution" to include those indirectly affected, such as offspring born in displaced locations, consistent with Constitutional Court jurisprudence on legal application and non-discrimination.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul B.I. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5523 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din 1940.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 747/CA din 11 septembrie 2008 prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 18 decembrie 1943, în localitatea în care părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.
Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice (...). Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești".
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul-reclamant s-a născut în timpul refugiului părinților săi și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.
A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept uhi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 747/CA din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2009.