Excise warehouse revocation stands as suspension appeal rejected for lack of imminent harm
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, thereby affirming the lower court's refusal to suspend the execution of the defendant authority's decision revoking the plaintiff's excise warehouse authorization; the challenged revocation remains in force, and the €2,000 security deposit was ordered returned to the appellant. The dispute arose from the plaintiff's application under Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004 seeking interim suspension of an administrative act pending a final annulment action, claiming that the revocation prevented it from fulfilling contracts and caused material and moral harm. The court upheld the lower court's finding that the plaintiff failed to prove the cumulative conditions for suspension—namely a "well-justified case" challenging the act's legality presumption and an "imminent loss" as defined by Article 2(1)(s) of Law No. 554/2004—since the claimed future damages were not evidently foreseeable.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004; Excise warehouse revocation stands as suspension appeal rejected for lack of imminent harm: Instanța de fond a constatat corect că recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că nu se poate reține existența unor cazuri bine justificate și pericolul producerii unei pagube iminente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 ianuarie 2008, reclamanta SC. V. SA Giurgiu a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 533 din 5 decembrie 2007 emisă de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a acestei decizii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată s-a dispus în mod nelegal revocarea autorizației sale de antrepozit fiscal eliberată la data de 30 noiembrie 2004 și prin executarea acestei decizii, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, se află în imposibilitate să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate față de clienți, suportând pagube materiale și morale importante.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea ca nefondată prin încheierea din ședința publică de la 2 aprilie 2008, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor legale privind existența cazului bine justificat și a prejudiciului iminent prin executarea actului administrativ atacat, care se bucură de prezumția de legalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.
Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat eronat ca nefiind dovedite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși existența cazului bine justificat și a prejudiciului iminent rezultă din obiectul de activitate al societății, care nu mai poate fi realizat ca urmare a revocării autorizației de antrepozit fiscal prin Decizia nr. 533 din 5 decembrie 2007 emisă de autoritatea intimată.
Recurenta a precizat că, prin nefuncționarea procesului de producție a suferit deja un prejudiciu material în valoare de 1.000.011,36 lei și nu poate realiza profitul prognozat pe baza încheierii contractelor comerciale de vânzare - cumpărare a băuturilor produse pe bază de alcool, produselor intermediare și vinurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat corect că recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că nu se poate reține existența unor cazuri bine justificate și pericolul producerii unei pagube iminente.
Referitor la prima condiție legală, instanța de fond a stabilit întemeiat că nu există motive temeinice și evidente, care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat și care să ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și de veridicitate de care acesta beneficiază.
Raportat la situația de fapt concretă, instanța de fond a apreciat judicios că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție legală privind prevenirea unei pagube iminente până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare.
Recurenta nu a dovedit că prin executarea deciziei nr. 533 din 5 decembrie 2007 de revocare a autorizației de antrepozit fiscal pentru producția de băuturi pe bază de alcool, produse intermediare și vinuri s-ar produce o pagubă iminentă, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.
În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a încheierii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
Față de soluția dată recursului, se va dispune restituirea către recurentă a cauțiunii în sumă de 2.000 lei plătită cu chitanța C.E.C. din 20 martie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC V. SA Giurgiu împotriva încheierii din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Dispune restituirea către recurentă a cauțiunii în sumă de 2000 lei plătită cu chitanță C.E.C. in 20 martie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.