Refugee status upheld; agency's rejection annulled after forced-displacement coverage found under Article 1(c).

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Călărași, anularea Hotărârii nr. 4764 din 5 iunie 2007 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 14 iulie 1943 în localitatea Cerna, județul Tulcea, părinții acestuia fiind strămutați din Cadrilater în septembrie 1940.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, dovadă de la Arhivele Naționale și declarațiile autentificate ale martorilor B.C. și C.G.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1638 din 28 mai 2008 Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 4764 din 5 iunie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de persoană refugiată în perioada 14 iulie 1943 – 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2005.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 fiind nevoit să-și părăsească împreună cu familia localitatea de domiciliu, suferind prejudicii în urma refugierii forțate.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta C.J.P. Călărași, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului recurenta susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Se mai arată că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, inclusiv concepute, întrucât conceput se consideră că există, iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepție, dacă s-a născut viu. Per a contrario nu pot beneficia de prevederile legii, copiii concepuți după strămutare, astfel că intimatul-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 coroborate cu cele ale art. 654 C. civ., întrucât nu s-a născut nici în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu și nici nu a fost conceput înainte sau în timpul strămutării, ci a fost născut după strămutarea părinților.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, precum și cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul - reclamant și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.

Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice ca urmare cedării teritoriului către Bulgaria, în baza tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, aceștia făcând obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Călărași împotriva sentinței civile nr. 1638 din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.