Eligibility for forced labor compensation based on military booklet evidence despite missing unit in official archives
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the lower court's judgment that the claimant is entitled to benefits under Law No. 309/2002 for performing military service in a forced labor detachment. The dispute concerned the annulment of a pension decision that refused the claimant's right to specific compensations for service rendered between 1952 and 1955, with the pension fund arguing that the specific military unit was not listed in the National Archives' structural inventory of the General Directorate of Labor Service. The Court held that the absence of the unit from the archival list was not legally relevant because the claimant's military booklet conclusively proved his status as a "labor hand" ("mână de lucru") within the Directorate's detachments, satisfying the substantive requirements of the statute regardless of the unit's administrative classification in secondary records.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Eligibility for forced labor compensation based on military booklet evidence despite missing unit in official archives: Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. nr. 02405 Pitești.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.P., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 878/840 din 20 ianuarie 2003 emisă de pârâtă și obligarea ei la emiterea unei noi hotărâri, în care să se constate că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă forțată, în perioada 20 iulie 1952 – 19 iulie 1955, cu drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 831 din 5 iunie 2003, a admis acțiunea, reținând că reclamantul a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 20 iulie 1952 – 19 iulie 1955, „mână de lucru”.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât U.M. nr. 0168 nu se regăsește în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. nr. 02405 Pitești.
Livretul militar seria K nr. 008896, dovedește că în perioada 20 iulie 1952 – 19 iulie 1955, B.P. a efectuat stagiul militar în detașamente ale serviciului muncii, fiind „mână de lucru”.
Față de proba administrată, în mod justificat instanța a admis acțiunea, împrejurarea că U.M. nr. 0168 nu se regăsește în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, potrivit listei înaintate de Arhivele Naționale, neavând relevanță juridică.
Ea este orientativă, și cum în speță, s-a făcut dovada că reclamantul a fost „mână de lucru” în cadrul unității militare, iar nu soldat, cererea făcută îndeplinește condițiile Legii nr. 309/2002.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 831 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.