Ethnic relocation during wartime regime upheld as ongoing persecution; pension authority’s appeal rejected.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) rejected the pension authority’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision in favor of the claimant. The appellate ruling confirms that the claimant, a Romanian citizen born in the locality to which her parents had been forcibly relocated on ethnic grounds during the 1940–1945 regime, is entitled to refugee status and corresponding pension rights from the date of her birth until the restoration of Romanian territory (1 December 2002 onward), despite not being born at the time of the relocation. The decisive legal basis was Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which grants these rights to persons persecuted for ethnic reasons, including those forcibly moved from their domicile, with Article 2 of the implementing rules (Government Decision No. 127/2000) assimilating such relocation to expulsion or refugee status; the court reasoned that ethnic relocation constitutes an ongoing persecution that extends to children born in the place of relocation.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Ethnic relocation during wartime regime upheld as ongoing persecution; pension authority’s appeal rejected: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.O., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 6263 din 17 decembrie 2002 emisă de pârâtă și obligarea ei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască statutul de refugiat pe perioada 22 iunie 1942 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor legale, cu începere de la 1 decembrie 2002.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 344 din 2 aprilie 2002, a admis acțiunea, reținând că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, beneficiază de același statut, de refugiat.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu era născută în momentul strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutată.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000 în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării pământului românesc.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 344 din 2 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.