European Arrest Warrant: Mandatory obligation not to leave locality upon release and invalidity of summons due to missing hearing room
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the requested person, upholding the lower court’s order imposing the preventive measure of obligation not to leave the locality and levying 100 lei in judicial fees against the appellant. The dispute centered on the execution of a European Arrest Warrant under the Romanian implementation of Framework Decision 2002/584/JS, where the requested person challenged the lower court's issuance of a 30-day house arrest measure following release from custody, arguing procedural nullity due to defective summons and factual innocence. The High Court ruled that the appeal was unfounded, holding that the summons was legally valid despite minor omissions, the specific procedural requirement for summoning at a local council seat was inapplicable, and the preventive measure was the exclusive and mandatory remedy available under the special procedure; crucially, the court determined that the requested person’s innocence is not a matter for determination within this extradition proceeding and that the individual could not invoke their own culpable conduct of evading prosecution to invalidate the proceedings. The decision is grounded in Article 90(11) of Law No. 302/2004 (as amended by Law No. 222/2008) mandating the obligation not to leave the locality upon release, Article 145 of the Code of Criminal Procedure, Article 385(1)(21) of the Code of Criminal Procedure regarding nullities, and Article 192(2) of the Code of Criminal Procedure for judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, art. 145 C. proc. pen, art. 177 alin. (4) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; European Arrest Warrant: Mandatory obligation not to leave locality upon release and invalidity of summons due to missing hearing room: Nu s-a făcut nici dovada că persoana solicitată ar fi internată în spital, pentru a se putea dispune citarea acestuia conform art. 177 alin. (5), ori că ar fi arestat în altă cauză, pentru a fi citat la locul de deținere, potrivit aceluiași articol, alin. (6) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 3 din 10 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 580/39/2008, Curtea de Apel Suceava, secția penală, în temeiul art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată, a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10 decembrie 2008 și până la data de 8 ianuarie 2009, față de persoana solicită C.M.
Împotriva încheierii, a declarat recurs persoana solicitată C.M., solicitând casarea încheierii, invocând, în principal, nulitatea încheierii, cauza judecându-se cu procedura viciată, nefiind menționat în citație locul citării persoanei solicitate. În subsidiar, a solicitat revocarea măsurii preventive și lăsarea sa în deplină libertate, întrucât nu a comis faptele de care este acuzat de autoritățile judiciare germane.
Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana solicitată este nefondat, pentru următoarele argumente:
Cu privire la primul caz de casare, vizând prevederile art. 385 alin. (l) pct. 21 C. proc. pen. (când judecata în primă instanță a avut loc fără citarea legală a unei părți), Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, deoarece persoana solicitată a fost legal citată, cu mandat de aducere, care potrivit procesului verbal nu a putut fi executat. Totodată, în cuprinsul citației a fost menționat și locul unde trebuie să se prezinte persoana solicitată, Curtea de Apel Suceava, secția penală, neindicarea numărului sălii neconstituind un motiv legal de nulitate. De asemenea, nu se impunea citarea persoanei solicitate la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală, deoarece este cunoscută adresa unde locuiește persoana solicitată, nefiind îndeplinite cerințele art. 177 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la citarea în acest mod.
Nu s-a făcut nici dovada că persoana solicitată ar fi internată în spital, pentru a se putea dispune citarea acestuia conform art. 177 alin. (5), ori că ar fi arestat în altă cauză, pentru a fi citat la locul de deținere, potrivit aceluiași articol, alin. (6) C. proc. pen.
Pe de altă parte, persoana solicitată care se sustrage răspunderii penale, nu-și poate invoca în apărare propria sa comportare culpabilă.
Referitor la modul în care instanța de fond a dispus executarea mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că este corespunzător prevederilor art. 90 alin. (ll) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008, potrivit cărora „în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispozițiile art. 145 C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.”
Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere și situația familială și socială a persoanei solicitate neluând față de acesta măsura arestării provizorii. Totodată, vinovăția persoanei solicitate nu este examinată de instanța română în cadrul procedurii speciale instituite de Legea nr. 302/2004, modificată.
Potrivit art. 90 alin. (ll) din Legea nr. 302/2004, modificată, nu se poate lua față de persoana solicitată, pusă în libertate, decât măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care a și fost dispusă prin încheierea atacată.
În consecință, constatând că motivele de recurs sunt nefondate, iar încheierea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva încheierii nr. 3 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, în dosarul nr. 580/39/2008.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2008.