Extraordinary appeal against fraud convictions partially allowed, decision annulled and case remanded for failure to hear defendant

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată, următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004, Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților:

- C.G. de sub învinuirea săvârșirii complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- R.N., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l) și (3) C. pen, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen. și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- L.A., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

Prin aceeași hotărâre judecătorească, au fost achitați și inculpații N.I.M. și B.L.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:

Cooperativa de credit B.P.A. Bistrița s-a constituit în anul 1997 în conformitate cu prevederile art. 59 – art. 67 din Legea nr. 109/1996, având ca principal obiect de activitate desfășurarea de operațiuni bancare, inculpatul C.G. îndeplinind funcția de președinte, iar inculpatul R.N. pe cea de vicepreședinte a acesteia.

A. La data de 8 noiembrie 1999 B.P.A. Bistrița prin cei 2 reprezentanți arătați mai sus a încheiat cu SC P.I. SRL București, reprezentată prin inculpatul L.A., contractul de asociere nr. bn 336 R 035.

B. Potrivit prevederilor contractuale obiectul asocierii l-a constituit comerțul cu produse petroliere, SC P.I. SRL București având obligația de a asigura din punct de vedere logistic și legal efectuarea operațiunilor comerciale aferente cantității de produse petroliere în valoarea de 10 miliarde lei per operațiune.

La rândul său B.P.A. se obliga să garanteze tranzacția prin avalizarea biletelor la ordin emise de asociat, în condițiile derulării operațiunilor de plată prin conturile sale, urmând ca încasările și plățile să se facă dintr-un cont cu două semnături conjuncte ale asociaților, iar profitul realizat să se împartă între asociați în proporție de 50 %.

La 15 noiembrie 1999 s-a încheiat un act adițional prin care s-a modificat valoarea contractului inițial de la 10 miliarde lei la 15 miliarde lei.

În baza acestui contract de asociere SC P.I. SRL a încheiat mai multe contracte de cumpărare de produse petroliere cu SC B. SRL Dorohoi, SC A.I. SRL Craiova și SC V.C. SRL 2000 București, convenindu-se ca plata mărfii să se facă prin bilete la ordin avalizate de bancă și scadente în 90 de zile de la deschiderea finanțării.

Ulterior, la 17 februarie 2000, s-a încheiat între cele 2 societăți un contract de gaj, ce a avut ca obiect o draglină electrică pășitoare în valoare de 92.483.000.000 lei, ce a fost trecut în registrul de trascripțiuni al Judecătoriei sector 1 București sub nr. 215/2000.

Cu privire la acest utilaj, din cercetările efectuate pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că aparținea SC A.C. SA Câmpulung Muscel aflându-se în com. Mândra, jud. Brașov.

Așa cum rezultă și din declarația martorului C.A., patrimoniul societății, la un moment dat acesta a intenționat să vândă utilajul astfel că a făcut oferte către mai multe societăți printre care și SC F.I. SRL București administrată de C.E.G., căruia i s-a transmis un contract cadru și o factură pro forma.

Întrucât tranzacția nu s-a finalizat SC A.C. SA a solicitat și obținut returnarea facturii pro forma, toate cele 3 exemplare fiind anulate și păstrate la sediul firmei.

Cu toate acestea, la 9 ianuarie 2000, între SC F.I. SRL Câmpulung Muscel, reprezentată prin C.E.G. și SC V.C. 2000 SRL București s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest utilaj, pentru prețul de 4.200.000 dolari S.U.A., întocmindu-se și factura fiscală 4606603 din 19 ianuarie 2000 atestându-se nereal că societatea vânzătoare era proprietara utilaj ului.

Ulterior, numitul C.E.G. a dispărut de la domiciliu, față de acesta dispunându-se disjungerea cercetărilor. în continuare, inculpatul N.I.M., administrator al societății V.C. SRL i-a oferit inculpatului L.A. acest utilaj, între cele 2 societăți încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare nr. b 7378/pi/2000, având ca obiect această draglină electrică pășitoare.

Totodată, s-a convenit ca plata prețului să se facă de cumpărător prin bilete la ordin avalizate de B.P.A. scadente în termen de 90 de zile de la deschiderea finanțării.

Cu privire la acest contract actul de acuzare reține reaua credință a inculpatului L.A., aspecte ce nu vor fi însă însușite de instanță.

Astfel, inculpatului L.A. i s-a prezentat contractul prin care vânzătorul achiziționase bunul de la SC F. SRL, ce contrar susținerilor parchetului cuprinde și prețul și condițiile de demontare, încărcare și transport a utilaj ului, ca și nota de intrare-recepție întocmită de SC V.C. SRL, cu privire la acesta.

Ca urmare a acestui contract s-a întocmit și factura nr. 9848803 din 5 februarie 2000, ce a fost înregistrată în contabilitatea ambelor societăți și mai mult inculpatul L.A. s-a deplasat în localitatea Mândra unde era amplasată draglină, anterior întocmirii facturii, constatând existența bunului cumpărat, neputându-i-se imputa acestuia neefectuarea de cercetări prin localitate.

Faptul că ulterior s-a constatat că utilajul cumpărat aparținea altor proprietari dovedește eroarea de fapt în care s-a aflat inculpatul L.A. în momentul întocmirii facturii fiscale și a înregistrării în contabilitate a acesteia, aprecierile subiective ale proprietarului de drept a utilaj ului cu privire la valoarea acestuia neputând avea semnificație absolută, față de libertatea contractuală a părților.

Cu atât mai mult inculpaților C.G. și R.N. nu li se poate imputa fictivitatea contractului de gaj, ce a avut la bază toate actele translative de proprietate încheiate succesiv cu privire la bunul gajat.

Revenind la cei doi inculpați arătați mai sus, în baza contractului de asociere încheiat cu SC P.I. SRL București și a contractului de gaj cu privire la draglină pășitoare, având în vedere și contractele încheiate de această din urmă societate privitoare la achiziționarea de motorină, aceștia au avalizat 7 bilete la ordin emise de SC P.I., acestea fiind evidențiate în situația din raportul de expertiză financiar bancară.

Astfel, au fost emise de SC P.I. în favoarea SC V.C. SRL și avalizate de B.P.A. biletele la ordin 29731, 7378-B-l și 7378 P R. 026.

Primul dintre acestea a fost girat de SC V.C. SRL în favoarea SC W.P. București, care l-a girat mai departe în favoarea SC E. SA Eforie Nord pentru suma de 500.000.000 lei reprezentând chiria neachitată de SC R.E.M. SRL pentru vilele Z. și N., aferentă anului 1999.

Cel de al doilea bilet la ordin a fost dat SC U. SRL Pitești pentru plata unei viitoare livrări de autoturisme și deși aceasta nu a avut loc, societatea arătată l-a girat mai departe în favoarea SC L. SRL Pitești față de care avea o datorie preexistentă.

În fine, ultimul bilet la ordin a apărut la SC M. SRL Constanța care l-a girat la SC R.F. SRL Arad pentru acoperirea unui debit de 1.526.413.000 lei.

Cu privire la acest bilet la ordin este de menționat că nu s-a putut stabili cum a ajuns acesta în posesia SC M. SRL Constanța, cu atât mai mult cu cât în urma cercetărilor s-a stabilit că acesta nu a fost girat de inculpatul N.I.M., semnătura acestuia și ștampila societății fiind falsificate.

Toate cele 3 societăți arătate mai sus s-au constituit părți civile, SC E. SA cu suma de 500.000.000 lei, SC R.F. SRL Arad cu suma de 1.526.413.000 lei, iar SC L. SRL Pitești cu 35.000.800 lei, aceasta din urmă precizând că diferența de 350.000.000 lei i-a fost achitată de debitorul său SC U. SRL București.

Un al patrulea bilet la ordin cu nr. Bn 336 pi29651 a fost emis de SC P. SRL în favoarea SC A.I. SRL Craiova, care l-a girat în favoarea SC L.M. SRL Ploiești pentru acoperirea unui debit mai vechi al său fată de această societate în valoare de 207.000.000 lei.

Alte 2 bilete la ordin în valoare de câte 5 miliarde lei, emise de SC P.I. și avalizate de bancă cu care această societate a garantat achizițiile de îngrășăminte chimice a SC F.J. SRL Vânători de la SC T. SA Turnu Măgurele, valoarea livrărilor dintre aceste 2 ultime societăți fiind de 2.875.112.711 lei.

În fine, cel de al șaptelea bilet la ordin a fost emis de SC P.I. în favoarea SC B. SRL Dorohoi, care prin intermediul SC G.T. SRL Craiova a ajuns la SC A. SA Târgu Mureș, tot pentru plata unor îngrășăminte chimice în valoare de.2.063.382.204 lei.

De menționat este faptul că cele trei societăți, respectiv SC L.M. SRL, SC T. SA și SC A. Târgu Mureș s-au constituit părți civile cu sumele arătate, ultima societate solicitând și dobândă.

O altă societate cu care B.P.A. prin reprezentanții săi inculpații C.G. și R.N. au încheiat un contract de asociere este SC S. SRL Garoafa jud. Vrancea administrată de A.I.

Potrivit prevederilor contractuale SC S. SRL se obliga să aducă în garanție bunuri mobile sau imobile în valoare de 2 miliarde lei sau în cazul în care va lucra printr-o bancă comercială să emită un cec în valoare de 2 miliarde lei, să respecte plafonul stabilit mai sus sub sancțiunea neconfirmării biletelor avalizate, să emită bilete la ordin cu o scadență de minimum 30 de zile și să achite băncii un comision de 0,35 % la suma utilizată din plafonul de garanție, înainte cu 5 zile de scadenta biletelor la ordin.

Totodată, SC S. SRL se obliga să restituie băncii biletele la ordin răscumpărate, iar pentru celelalte să depună în contul băncii sau în contul B.P. contravaloarea biletelor utilizate cu minimum 5 zile înainte de scadentă.

La rândul său B.P.A. se obliga să avalizeze biletele la ordin și să achite din depozitele constituite de SC S. SRL biletele care nu au fost răscumpărate, după achitarea comisionului, stipulându-se totodată că în caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale sau în caz de fraudă banca va achita biletele la ordin, după executarea gajului.

În virtutea obligațiilor contractuale SC S. SRL Garoafa a prezentat băncii cecul seria M O 1300061630 în valoare de 2 miliarde lei, emis la 13 februarie 2000.

În declarația luată în instanță inculpatul R.N. a precizat că s-a interesat la B.P. despre situația acestei societăți și în limita secretului bancar i s-a comunicat că SC S. SRL nu are probleme financiare, în timp ce actul de acuzare reține că nu s-a făcut nici un fel de verificare cu privire la bonitatea firmei.

Este evident că sub acest aspect există un dubiu, care potrivit principiului „in dubio pro reo” trebuie să-i profite inculpatului urmând a se reține verificarea telefonică pretinsă de inculpat.

În baza celor arătate mai sus SC S. SRL a emis un prin bilet la ordin cu nr. BNS3020 care nu avea data, locul emiterii, scadența și la ordinul cui a fost emis, ce a fost avalizat de bancă și cu care A.I. s-a prezentat la SC A. SA Buftea unde și-a lansat oferta achiziționării unei cantități de ouă.

Reprezentanții societății au acceptat oferta și au solicitat relații de la bancă cu privire la realitatea avalului, confirmându-li-se de către B.P.A. avalizarea biletelor la ordin, cu mențiunea totodată că tranzacția trebuie să se desfășoare conform contractului de aval arătat mai sus.

În aceste condiții SC A. SA Buftea a livrat către SC S. SRL cantitatea de 315.000 ouă, în valoarea de 363.035.043 lei, la data de 14 februarie 2000 și întrucât la scadență a introdus la plată la B.R.D. biletul la ordin și s-a refuzat onorarea acestuia, s-a constituit parte civilă cu această sumă.

Anterior însă, la 11 februarie 2000, între SC S. SRL și SC A. SA Găiești s-a încheiat contractul 323/2000 având ca obiect cumpărarea a 1.402.080 buc. ouă în valoare de 1.622.224.954 lei, plata urmând să se facă prin biletul la ordin bn S3022, avalizat de B.P.A. Și această cantitate de ouă a fost livrată societății cumpărătoare.

Întreaga cantitate de ouă achiziționată de la cele 2 societăți a fost vândută de A.I., prin intermediul firmei SC F. SRL, conform declarației martorului T.N.A.K. la o valoare reprezentând circa 60 % din prețul de cumpărare, fără să se facă vreo decontare prin B.P.A., numitul A.I. dispărând de la domiciliu, astfel că urmărirea penală a fost disjunsă față de acesta.

În fine, B.P.A. a mai încheiat un contract de asociere purtând numărul 336 C 018 și cu SC S. SRL Mironeasa jud. Iași, reprezentată prin inculpatul M.M.V.

Prevederile acestui contract sunt similare cu cele ale contractului încheiat cu SC S. SRL, stipulându-se obligația SC S SRL să aducă în garanție bunuri mobile sau imobile sau un C.E.C. în valoare de 4 miliarde lei, să respecte acest plafon iar biletele la ordin să le emită cu o scadență de minimum 30 de zile, să achite un comision băncii de 0,35 % din plafonul de garanție înainte cu 5 zile de scadența biletelor la ordin, să restituie biletele răscumpărate, iar pentru celelalte să depună în contul băncii contravaloarea biletelor utilizate cu minimum 5 zile înainte de scadenta acestora.

La rândul său B.P.A. se obliga să avalizeze biletele la ordin emise de această societate și să achite din depozitele constituite cele care nu au fost răscumpărate, după achitarea comisionului.

Potrivit prevederilor contractuale inculpatul M.M.V. a adus drept garanție un C.E.C. barat în sumă de 4 miliarde lei, despre care așa cum rezultă din declarațiile sale nu a comunicat faptul că nu are acoperire, avalizându-i-se 6 bilete la ordin.

După avalizarea acestora inculpatul M.M.V. s-a prezentat la 22 februarie 2000 la sediul SC L.F. SA Brăila exprimându-și dorința de a cumpăra conserve și încheind cu aceasta contractul 578/2000.

În baza acestui contract inculpatul a încărcat în autovehiculul cu care venise produse în valoare de 152.392.000 lei, pe care Ie-a achitat cu biletul la ordin nr. bn 336, după ce în prealabil-a completat cu datele necesare.

Înainte însă ca marfa contractată să fie preluată efectiv ofițeri ai I.P.J. Brăila au făcut verificări cu privire la B.P.A., procedându-se la returnarea mărfii astfel încât în patrimoniul SC L.F. SA Brăila nu a fost cauzat vreun prejudiciu, această societate neformulând pretenții civile.

În fine, la 23 februarie 2000, inculpatul M.M.V. s-a deplasat la sediul SC A. SA Călărași pentru a achiziționa carne de pui, în valoare de 554.361.500 lei, întrucât cu o zi înainte luase legătura cu această societate.

În timpul discuțiilor purtate anterior încheierii contractului inculpatul M.M.V. a prezentat unul dintre biletele la ordin avalizate și care urma să fie folosit pentru plata mărfurilor.

Directorul societății, martorul B.T. a acestuia la B.R.D., a procedat la verificare biletelor la ordin la ordin și a avalului.

Din verificările efectuate de B.R.D., sucursala Călărași, a rezultat că B.P.A. nu a derulat operațiuni bancare prin nici o unitate din sistemul bancar, iar emitentul biletului la ordin SC S. SRL nu are disponibil bănesc în cont, capitalul social al acesteia fiind de numai 2 milioane lei.

Aceeași infracțiune de tentativă la înșelăciune s-ar putea reține și în sarcina inculpatului C.G. și R.N., dar întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că toate faptele constând în avalizarea biletelor la ordin emise de SC P.I. SRL, SC S. SRL și SC S. SRL, în scopul inducerii în eroare a viitorilor beneficiari, sunt comise în baza unei rezoluții unice (obținerea de venituri prin orice mijloace), încadrarea juridică a acestora este de înșelăciune în forma continuată, situație în care tentativa la această infracțiune este absorbită de forma consumată.

În aceste condiții nici SC A. SA Călărași nu a înregistrat vreo pagubă, neconstituindu-se parte civilă.

Așa cum am arătat mai sus B.P.A. s-a constituit în temeiul Legii nr. 109/1996 care prevede ca obiect de activitate a cooperativei de credrtp5anctt popular, printre altele acordarea de împrumuturi și efectuarea de prestări servicii bancare, operațiuni de schimb valutar și cu caracter financiar bancar efectuate în mandat.

Totodată, art. 5 din Legea bancară nr. 58/1998 prevede că se interzice oricărei persoane care nu are autorizația emisă de B.N.R. să utilizeze denumirea de bancă sau derivatele denumirii cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord internațional sau când în contextul în care este folosit cuvântul bancă, rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre activități bancare.

Pornind de la dispozițiile Legii nr. 109/1996 care folosește termenul de „cooperative de credit, bănci populare” și de la obiectul de activitate al acestor cooperative, prin expertiza financiar contabilă efectuată în cauză se concluzionează că B.P.A. Bistrița a fost de fapt și de drept o societate bancară.

Atât în Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin cât și Normele cadru nr. 6/1994 ale B.N.R. prevăd că „societățile bancare” vor putea face comerț cu cambii și bilete la ordin și presta servicii bancare specifice acestei activități pentru clienții lor, luându-se toate măsurile pentru eliminarea riscurilor care ar putea afecta calitatea portofoliului lor de astfel de titluri.

Prin urmare, B.P.A. avea posibilitatea de a efectua operațiuni cu bilete la ordin, inclusiv în forma avalizării acestora cu condiția luării măsurilor necesare pentru eliminarea riscurilor.

Față de cele expuse, instanța de fond prin sentința penală nr. 69/2004 a apreciat că, în cauză sunt dubii, ce profită inculpaților și nici nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul i-a achitat pe inculpații C.G. și R.N. de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin (2) C. pen., ca și pe inculpații L.A., N.I.M. și B.L. ce au fost la rândul lor trimiși în judecată primul pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic, art. 41 alin (2) C. pen., cel de al doilea pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin (1) și (3) cu aplic, art. 41 alin (2) C. pen., iar cel de al treilea pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin (1), (3) și (5) cu aplic, art. 41 alin (2) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, s-a declarat apel, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și părțile civile SC T. SA, SC A.G. SA și SC A.B. SA criticând soluția pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de apel, parchetul a precizat că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpații C.G. și R.N. constând în inducerea în eroare a părții vătămate S.Ș., soluția tribunalului este nelegală, starea de fapt corectă fiind cea reținută prin actul de sesizare al instanței. Astfel, probele administrate în cauză au relevat că, în realitate, inculpatul R.N. îi datora lui Ș.G. suma de 30.000 - 40.000 dolari S.U.A. (declarația părții vătămate; declarația martorului S.E.) însă nedispunând de această sumă, prin intermediul martorilor D.C., S.I. și S.E. a contactat-o pe partea vătămată S.Ș. și i-a solicitat acesteia să îl împrumute cu suma de 40.000 dolari S.U.A. urmând ca partea vătămată să devină acționar al B.P.A. ori să solicite restituirea împrumutului cu o dobândă lunară de 7 %. De asemenea, la solicitarea părții vătămate, inculpatul R.N. i-a înmânat acesteia o filă C.E.C. în valoare de 40.000 dolari S.U.A., scadentă la 17 decembrie 1999 deși cunoștea că banca nu dispunea de această sumă în valută.

Convins de seriozitatea tranzacției, partea vătămată i-a oferit lui Ș.G. în aceeași zi, suma de 10.000 dolari S.U.A. și în ziua următoare încă 10.000 dolari S.U.A., astfel cum rezultă din declarația părții vătămate, coroborată cu declarațiile martorilor S.I.: 944 și S.E., urmând ca diferența de 20.000 dolari S.U.A. să-i fie înmânată în Germania de soția părții vătămate.

S-a mai reținut că statuările instanței în sensul că partea vătămată ar fi oferit în total doar împrumutul de 2.000 dolari S.U.A. sunt nefondate întrucât nici partea vătămată și nici inculpatul R.N., nu au confirmat acest aspect, singurul care a susținut acest lucru fiind martorul S.I., cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătorești fără a releva acest aspect și la urmărirea penală. Ca atare, declarația acestuia făcută în cursul cercetării judecătorești, necorelându-se cu nici o altă probă, nu putea fi luată în considerare de instanță. De asemenea, declarațiile inculpaților R.N. și C.G. precum și declarațiile extrajudiciare ale numiților D.C. și Ș.G. se impunea a fi înlăturate pe de o parte ele nefiind date în fața instanței pentru a avea valoare probantă, în ceea ce privește declarațiile extrajudiciare iar pe de altă parte, declarațiile inculpaților fiind subiective.

S-a mai criticat soluția de achitare a inculpaților C.G. și R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată constând în avalizarea biletelor la ordin emise de SC P. SRL București, administrată de inculpatul L.A.; SC S. SRL Vrancea, reprezentată de A.l. și SC S. SRL lași, administrată de inculpatul M.M.V., precizându-se că, astfel, cum rezultă din raportul de expertiză contabilă de la înființare și până la data comiterii faptelor inclusiv, B.P.A. nu a desfășurat activități de creditare, nu dispunea de lichidități în lei sau valută și ca atare nu era îndreptățită să avalizeze bilete la ordin. Apoi, deși potrivit Legii nr. 58/1934 și a Normelor cadru nr. 6/1994 ale B.N.R. societățile bancare ce fac comerț cu cambii și bilete la ordin au obligația de a lua toate măsurile pentru eliminarea riscurilor ce ar putea afecta calitatea portofoliului lor de astfel de titluri, inculpații nu s-au conformat întocmai acestor prevederi legale. Astfel, inculpații au avalizat patru bilete la ordin in valoare de 16.000.000.000 lei, emise de se P. SRL București, administrată de inculpatul L.A., în baza unui contract de asociere în participațiune încheiat în 8 noiembrie 1999. În condiții similare, inculpații au analizat încă șaptesprezece bilete la ordin în valoare de 31.000.000.000 lei emise de aceeași societate, în baza unui contract de gaj instituit asupra unei dragline păsitoare în valoare de 92.483.000.000 lei însă fără ca utilajul să fie expertizat și evaluat. Totodată, au mai fost avalizate bilete la ordin emise de SC S. SRL Vrancea, utilizate pentru suma de 363.035.043 lei în favoarea părții civile se A.B. SA București respectiv pentru suma de 1.622.224.954 lei în favoarea părții civile SC A. SA Găiești. Au mai fost de asemenea avalizate bilete la ordin emise de se S. SRL lași.

Cu privire la aceste acte s-a apreciat că, în fapt, s-a realizat inducerea în eroare a părților vătămate întrucât inculpații cunoșteau că atât banca pe care o reprezentau cât și emitenții biletelor la ordin nu dețineau disponibilitățile necesare pentru onorarea la scadență a biletelor la ordin și nici nu puteau avea reprezentarea obținerii unor asemenea disponibilități. Mai mult, inculpații nu au depus diligenta necesară pentru a verifica posibilitatea de: valorificare a garanțiilor prezentate de emitenții biletelor la ordin, iar la solicitarea unor părți vătămate aceștia au confirmat realitatea avalului.

Cu privire la inculpații L.A., N.l. și B.L. s-a apreciat de asemenea că soluția pronunțată de tribunal este nelegală. în ceea ce-l privește pe inculpatul L.A. s-a precizat că deși societatea administrată de acesta, SC P. SRL București, nu a desfășurat activități comerciale de la data înființării, inculpatul a emis un număr de șapte bilete la ordin fiind utilizate șase astfel de bilete deși cunoștea că atât societatea pe care o administra cât și avalistul nu dețin disponibilitățile necesare în cont, iar gajul instituit nu putea fi valorificat în condiții legale și la valoarea prezentată de el.

În ceea ce privește faptul că pagubele s-au localizat în patrimoniul altor societăți comerciale decât cele în favoarea cărora au fost emise biletele la ordin, s-a susținut că aceasta nu prezintă relevanță întrucât „obligația” emitentului de a plăti „s-a transmis în lanț”.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N.l.M., s-a apreciat că vinovăția acestuia este dovedită întrucât acesta a girat două bilete la ordin în valoare de 1.000.000.000 lei deși cunoștea că avalizarea lor s-a făcut în temeiul gajului instituit asupra draglinei care nu era proprietatea inculpatului L.A., iar pe de altă parte societatea administrată de el nu dispunea de lichidități și nici nu era cert că le va putea obține.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.L. s-a apreciat, de asemenea, că vinovăția acestuia subzistă deoarece a girat la 1 martie 2000 biletul la ordin emis de inculpatul L.A. în valoare de 3.000.000.000 lei anterior anulării lui deși nu a livrat cantitatea de păcură la care s-a obligat prin contractul încheiat cu emitentul și apoi, cu toate că la data girării către SC G.T. SRL Craiova nu avea certitudinea onorării obligațiilor sale de plată a păcurii. Acest bilet la ordin a fost anulat la 20 martie 2000 potrivit actului adițional la contractul încheiat între societățile administrate de inculpații L.A. și B.L. și s-a emis un alt bilet la ordin pentru aceeași valoare, scadent la 30 aprilie 2000. Probele administrate au mai relevat că la 4 mai 2003 s-a emis de către inculpatul B.L. un alt bilet la ordin în favoarea SC A. SA la ordinul SC G.T. SRL Craiova.

Pe de altă parte, în motivele de apel formulate de parchet, s-a precizat că se impunea ca prima instanță să dispună obligarea inculpaților în solidar la plata prejudiciului cauzat, astfel:

Inculpatul C.G. și R.N. - 20.000 dolari S.U.A. (p. civilă S.Ș.); 363.035.043 lei (p. civilă SC A. SA Buftea); 1.985.295.997 lei (p. civilă SC A. SA Găiești); inculpatul C.G., R.N. și L.A: - 822.528.000 lei (p. civilă SC R.F. SRL); 200.000.000 lei (p. civilă SC U.M. SRL Ploiești); 2.875.112.711 lei (p. civilă SC T. SA Turnu Măgurele); inculpații C.G., R.N., L.A. și B.L.: 2.063.382.204 lei (p. civilă SC A. SA Tg. Mureș); inculpații C.G., R.N., L.A. și M.l.: -500.000.000 lei (p. civilă SC E. SA Constanța); 375.000.800 lei (p. civilă SC U. SRL Pitești).

SC A.G. SA în susținerea motivelor de apel a precizat că în temeiul contractului de furnizare nr. 156/2000 încheiat cu SC S. SRL a livrat acestei societăți ouă de consum în valoare de 1.622.224.954 lei, fiind emis biletul la ordin seria bn 336 S 3022, garantat prin aval de către B.P.A. Ulterior, prin adresa nr. 388 din 11 februarie 2000, B.P.A. a confirmat autenticitatea biletului la ordin precum și faptul că a garantat prin aval plata acestuia. în consecință, s-a apreciat că reprezentanții B.P.A. și-au dat concursul la inducerea în eroare a părții civile cu privire la bonitatea și capacitatea financiară a SC S. SRL.

SC A.B. SA, în susținerea motivelor de apel a precizat că a vândut SC S. SRL ouă în valoare de 363.035.043 lei, plata urmând a fi efectuată cu biletul la ordin seria bn nr. 336 S 3020 avalizat de B.P.A. Ulterior, prin adresa nr. 388/2000, B.P.A. a confirmat autenticitatea biletului la ordin precum și faptul că a garantat prin aval plata acestuia. Prin urmare a apreciat partea civilă că reprezentanții legali ai B.P.A. au contribuit la inducerea sa în eroare cu privire la bonitatea și capacitatea financiară a SC S. SRL, fiind prejudiciată astfel cu suma de 363 035.043 lei.

Prin decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și părțile civile SC T. SA cu sediul în Turnu Măgurele, jud. Teleorman, SC A.G. SA, SC A.B. SA cu sediul în Buftea, jud. Ilfov împotriva sentinței penale nr. 69/ P din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Această ultimă hotărâre, respectiv decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a fost casată de către înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005, a admis recursurile declarate de Parchet și de părțile civile SC A. SA Buftea și SC A. SA Găești, a casat decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj și a trimis cauza, spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că inculpatul B.L. era arestat în altă cauză, la data judecării apelului și prezența sa era obligatorie conform art. 375 alin. (3) C. proc. pen.

În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj, rejudecând apelurile parchetului și ale părților civile arătate, a ajuns să pronunțe decizia penală nr. 44/ A din 14 martie 2007.

Prin această decizie, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și de partea civilă SC A. SA Găești, cu sediul în localitatea Buftea, împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o în întregime și rejudecând a condamnat pe inculpații:

1. C.G., la pedepsele de:

- un an și 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (l) și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.

- 3 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 29 martie 2000 și până la 6 octombrie 2000.

2. R.N., la pedepsele de:

- 2 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (l) și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 29 martie 2000 și până la 15 noiembrie 2000.

3. L.A., la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 28 martie 2000 și până la 15 noiembrie 2000.

În baza art. 346 alin. (l) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. și art. 14 lit. b) C. proc. pen., a obligat: în solidar pe inculpații C.G., R.N., L.A. la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.622.224.954 ROL către SC A.G.; 363.035.043 ROL către SC A.B.; 500.000.000 ROL către SC E. SA; 207.000.000 ROL către L.M. SNC Ploiești; în solidar pe inculpații C.G. și R.N. la despăgubiri civile în sumă de 20.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă S.Ș. în solidar pe inculpații C.G., R.N., L.A. și B.L. la despăgubiri civile în sumă de 3.322.045.348 ROL către SC A. SA; în solidar pe L.A., N.I.M., C.G., R.N. la despăgubiri civile în sumă de 375.000.800 ROL către SC L. SRL Pitești și în sumă de 822.528.000 ROL către SC R.F. SRL.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de către partea civilă SC T. SA Turnu Măgurele împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.875.112.711 ROL de la inculpații L.A., C.G. și R.N.

În motivarea deciziei penale nr. 44/ A din 14 martie 2007, instanța de apel după administrarea unor probe necesare cauzei și pe baza actelor dosarului și anume: plângerile și declarațiile părților vătămate, biletele la ordin emise și avizate de B.P.A., expertizele financiar-contabile, expertizele grafice, adresele B.N.R. și B.I.R., constatările D.G.F.P. contracte de vânzare-cumpărare a draglinei electrice prăsitoare, acte care atestă proprietatea SC A.C. SA asupra draglinei, adrese de la B.I.R. și B.T.R. privind conturile B.P.A. și SC P.I. SRL, contracte de asociere și gaj încheiate între B.P.A. și SC P.I. SRL, confruntări făcute de B.P.A. cu privire la realitatea avalizării biletelor la ordin, lista membrilor fondatori ai B.P.A., adrese de la O.R.C. privind radierea unor societăți comerciale care s-au constituit părți civile în prezenta cauză, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților, inclusiv cele luate cu ocazia judecării prezentului apel, cu excepția inculpatului R.N. care a fost absent la ultimul termen de judecată, apărătorul său invocând motive medicale fără însă a depune acte justificative în acest sens, s-a reținut următoarea stare de fapt:

În anul 1997 a fost înființată COOPERATIVA DE CREDIT B.P.A. cu sediul în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, iar printre cei 200 membrii fondatori sunt și inculpații C.G. și R.N.

Inculpatul C.G. a deținut funcția de președinte al băncii, iar inculpatul R.N. a fost încadrat cu contract de muncă în funcția de consilier bancar la data de 1 septembrie 1997, ulterior îndeplinind funcția de vicepreședinte.

Principalul obiect de activitate a societății îl constituia operațiunile bancare așa cum rezulta din prevederile statutare cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 109/1990.

Capitalul social vărsat al societății era numai de 56.000.000 lei iar societatea nu a dispus de lichidități în lei sau în valută în depozite proprii sau în conturi deschise la alte bănci, fapt relevat și de expertiza contabilă efectuată în cauză astfel că societatea nu putea desfășura activități cu caracter bancar specifice obiectului de activitate.

În perioada septembrie 1999 - martie 2000 inculpații C.G. și R.N. deși cunoșteau această situație au prezentat banca diverselor persoane, ca o instituție serioasă cu un capital consistent semnând un înscris denumit C.E.C. în valoare de 40.000 dolari S.U.A. și avalizând mai multe bilete la ordin în valoare de peste 40.000.000 lei emise de trei societăți cu capital privat prin intermediul cărora a fost prejudiciate anumite societăți comerciale cu suma de 9 miliarde lei.

1. În cursul lunii septembrie 1999, numitul Ș.G. care domicilia în America, cu dublă cetățenie română-americană a solicitat inculpatului R.N. un împrumut de circa 30.000-40.000 dolari S.U.A. cu motivarea că, fiind de mai mult timp în România a rămas fără lichidități și are nevoie de bani pentru efectuarea unei călătorii în Germania.

Deoarece nu dispunea de suma respectivă, inculpatul R.N. s-a oferit să-l sprijine în acest sens astfel că, prin intermediul martorilor D.C., S.I. și S.E. inculpatul R.N. și numitul Ș.G. au cunoscut-o la data de 15 septembrie 1999 la Hotelul H. din București pe partea vătămată S.Ș.

În vederea sporirii încrederii părții vătămate care urma să-i ofere împrumutul lui Ș.G. inculpatul R.N. l-a prezentat pe acesta din urmă ca fiind unul dintre membrii fondatori ai B.P.R. Ardealul deși acest aspect nu corespundea realității.

Suma de 20.000 dolari S.U.A. urma să fie oferită în România iar diferența de 20.000 dolari S.U.A. urma să-i fie înmânată numitului Ș.G. în Germania de către soția părții vătămate iar în schimbul banilor partea vătămată S.Ș. putea să devină acționar al B.P.A. sau să solicite restituirea sumei împrumutate la care să se adauge o dobândă lunar de 7 % astfel că, partea vătămată optând pentru această din urmă variantă a solicitat o garanție.

Inculpatul R.N. a asigurat-o pe partea vătămată S.Ș. că-i va înmâna o filă C.E.C. pentru valoarea de 40.000 dolari S.U.A. scadentă la 15 decembrie 1999 sens în care i-a arătat un carnet de cec-uri purtând antetul B.P.A. și ale cărui file C.E.C. erau semnate în alb asigurând-o totodată pe partea vătămată că aceste cec-uri sunt recunoscute de toate băncile inclusiv de banca din Germania la care acesta avea deschis cont, respectiv B. și sunt garantate de banca italiană C.

În realitate, inculpatul R.N. avea cunoștință de faptul că banca nu dispune de suma de bani înscrisă în C.E.C. deoarece conturile băncii în valută erau zero, iar actul prezentat părții vătămate ca fiind C.E.C., nu întrunea caracteristicile cec-ului așa cum apar reglementate de Legea nr. 59/1934 și nu puteau îndeplini rolul de mijloc de plată aspecte care erau cunoscute și de inculpatul C.G. care a semnat în alb filele denumite cec-uri și care urmau a fi prezentate de inculpatul R.N. pentru a întări convingerea părții vătămate S.Ș. de seriozitatea B.P.A. și implicit de a o determina pe aceasta să achite suma de 40.000 dolari S.U.A.

În aceeași zi, în prezența martorilor D.C., S.I. și S.E. și a inculpatului R.N. partea vătămată S.Ș. care era convinsă de seriozitatea tranzacției a înmânat numitului Ș.G. suma de 10.000 dolari S.U.A., și totodată inculpatul R.N. a „semnat” cec - ul la rubrica vicepreședinte și pe care l-a înmânat părții vătămate după circa 2 ore, perioadă în care a lipsit revenind cu el completat la mașina de scris, la toate rubricile inclusiv data scadenței care era la data de 17 decembrie 1999.

A doua zi, în baza înțelegerii prealabile și a garanției primite de la inculpatul R.N. partea vătămată S.Ș. a mai remis numitului Ș.G. suma de încă 10.000 dolari S.U.A. în prezența martorului S.I.

Ulterior, partea vătămată S.Ș. a înștiințat-o pe soția sa care se afla în Germania de înțelegerea intervenită între părți și a încunoștiințat-o și cu privire la obligația de a înmâna și diferența sumei de 20.000 dolari S.U.A.

Deoarece banca germană B. la care partea vătămată S.Ș. și soția sa aveau deschis contul curent nu a recunoscut „cec - ul” emis de B.P.A. ca urmare a examinării copiei trimise prin fax de partea vătămată, soția acestuia nu a mai achitat diferența sumei de 20.000 dolari S.U.A.

În acest context, partea vătămată S.Ș. i-a solicitat inculpatului R.N. de mai multe ori atât explicații cât și restituirea sumei de 20.000 dolari S.U.A. de fiecare dată însă inculpatul a asigurat-o că la scadență îi va onora cererea și va intra în posesia banilor.

La scadență „cec - ul” a fost introdus la plată la banca germană menționată care a refuzat onorarea acestuia pe motiv că documentul prezentat nu este recunoscut ca și cec, constatându-se în urma verificărilor că B.R. nu este licențiată, iar banca italiană C. nu se află în evidențele băncii germane, iar numărul de telefon indicat de inculpatul R.N. ca fiind al băncii italiene aparține în realitate unei alte bănci, respectiv C.D.R.D.T.E.R.T. care nu figura în documentul prezentat.

Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea cercetărilor față de numitul Ș.G. care a participat la comiterea infracțiunii de înșelăciune prin acceptarea calității conferite de R.N. respectiv de fondator al băncii, încasarea banilor și prezentarea cec-ului.

2. Inculpatul L.A., împreună cu soția sa L.I.M., au înființat în anul 1999 SC P.I. SRL care a fost înregistrată la C.C.I.R., O.R.C. sub nr. J/40/7378/1999 cu un capital social de 2 milioane lei având ca principal obiect de activitate intermedierea în comerțul cu combustibil, minerale și produse chimice pentru industrie.

Inculpatul L.A. îl cunoștea pe inculpatul C.G. încă din anul 1983 iar ulterior l-a cunoscut și pe inculpatul R.N.

Datorită lipsei disponibilului din conturile deschise la B.I.R. și B.T.R. atât B.P.A. cât și SC P.I. SRL se aflau în situația de a nu desfășura nici una din activitățile cuprinse în obiectul de activitate. Cei trei inculpați, C.G., R.N. și L.A. cunoșteau aceste aspecte și au convenit ca prin manipularea unor instrumente comerciale mai puțin cunoscute cum ar fi biletul la ordin și avalul în lipsa banilor necesari operațiunilor comerciale să obțină profituri consistente astfel că au încheiat la data de 8 noiembrie 1999 contractul de asociere nr. 336/R/035/1999 având ca obiect comerțul cu produse petroliere.

Din prevederile contractuale rezultă că SC P.I. SRL avea obligația de a asigura efectuarea operațiunilor comerciale aferente cantității de produse petroliere în valoare de 10 miliarde lei iar B.P.A. la rândul său avea obligația de a garanta tranzacțiile prin avalizarea biletelor la ordin emise de SC P.I. SRL deși nici una dintre părțile contractante nu aveau în cont disponibilități bănești care să le permită achitarea la scadență a biletelor la ordin situație constatată atât de D.C.F. BISTRIȚA-NĂSĂUD cât și de expertiza tehnico-contabilă efectuată în cauză.

La data de 15 noiembrie 1999 s-a încheiat un act adițional la contract prin care valoarea inițială a fost modificată la 15 miliarde lei.

La data de 15 februarie 2000 între SC B. SRL DOROHOI reprezentată de inculpatul B.L. și SC P.I. SRL reprezentată de inculpatul L.A. s-a încheiat contractul nr. 7378-PI-04.2000 având ca obiect vânzare-cumpărare de păcură, plata mărfii urmând a fi făcută cu bilet la ordin avalizat de banca cumpărătorului.

În aceeași zi, inculpatul L.A. a emis biletul la ordin nr. 336 P 12631 în valoare de 3 miliarde lei în favoarea SC B. SRL DOROHOI în vederea achitării păcurii ce urma a fi livrată de vânzător.

În virtutea contractului de asociere încheiat la 8 noiembrie 1999 cu B.P.A. aceasta prin reprezentanții săi inculpatul C.G. și R.N., a avalizat biletul la ordin deși la scadență nu putea fi onorat datorită lipsei disponibilului bănesc în contul avalistului.

Ulterior, la data de 20 martie 2000, SC B. SRL DOROHOI și SC P.I. au încheiat un act adițional la contractul din 15 februarie 2000 prin care durata acestuia s-a prelungit cu 30 de zile iar biletul la ordin emis în condițiile arătate a fost declarat nul și a fost emis un nou bilet la ordin în valoare de 3 miliarde lei și avalizat tot de B.P.A.

Raportat la prevederile actului adițional la contractul din 15 februarie 2000, biletul la ordin nr. 336 P 12631 din 15 februarie 2000 nu a fost anulat deoarece, la data de 1 martie 2000, inculpatul B.L. îl girase în favoarea SC G.T. SRL CRAIOVA care la rândul său îl girase, la data de 17 martie 2000, în favoarea SC A. SA TÂRGU-MUREȘ pentru stingerea unei datorii de 2.063.382.204 lei reprezentând contravaloarea unei cantități de îngrășăminte chimice livrate acestei din urmă societăți în baza unui contract de consignație încheiat la 19 februarie 1999.

Cu toate acestea, în actul adițional la contract s-a prevăzut anularea biletului la ordin fără ca inculpatul B.L. semnatar al actului adițional să menționeze faptul că-l girase deja în favoarea altei societăți.

Anterior acceptării biletului la ordin ca mijloc de plată al îngrășămintelor chimice, la data de 1 martie 2000, reprezentanții SC A. SA au verificat la B.P.A. autenticitatea biletului la ordin și a avalului, iar inculpații C.G. și R.N. au confirmat realitatea acestora asigurând decontarea biletului la scadentă.

SC A. SA a introdus la scadență la plată biletul la ordin a cărei onorare a fost refuzată de B.I.R. pe motivul lipsei unui cont deschis al emitentului la banca respectivă astfel că în aceste condiții banca a sesizat organele de poliție cu privire la suspiciunea comiterii infracțiunii de înșelăciune de către reprezentanții SC P.I. SRL.

3. La data de 16 februarie 2000, între SC A.I. SRL CRAIOVA reprezentată de G.M. și SC P.I. BUCUREȘTI reprezentată de inculpatul L.A. s-a încheiat contractul având ca obiect vânzarea-cumpărarea de motorină iar ca modalitate de plată a produsului cumpărat a fost stabilită aceea a biletului la ordin în valoare de 3 miliarde lei care era scadent la 30 de zile de la data emiterii și avalizat de B.P.A.

Deși SC P.I. SRL nu dispunea de o astfel de sumă în cont iar probabilitatea unei asemenea sume intrată în cont până la scadent era exclusă, inculpatul L.A. a emis la 16 februarie 2000 biletul la ordin Bn 366 PI 29651, la valoarea convenită care a fost avalizat de inculpatul C.G. și R.N. în calitate de președinte respectiv vicepreședinte al B.P.A.

La data de 27 martie 2000 la scadența biletului la ordin nici B.P.A. nu ar fi avut în cont suma de 3 miliarde lei astfel încât beneficiarul biletului nu ar fi avut posibilitatea de a se îndrepta nici împotriva avalistului.

Inculpatul L.A. a pretins și a primit cu titlu de comision de la reprezentantul SC A.I. SRL, G.M. suma de 98.000.000 lei pentru emiterea acestui bilet la ordin așa cum rezultă din cercetările efectuate în cauză.

La rândul său SC A.I. SRL a girat biletul la ordin către SC L.M.S.N.C. PLOIEȘTI în vederea stingerii unei datorii de 207.000.000 lei, iar la scadență beneficiarul biletului l-a introdus la plată însă B.I.R., sucursala BUCUREȘTI l-a refuzat pe motivul lipsei unui cont deschis la această bancă de către emitent și a lipsei disponibilului în contul avalistului B.P.A.

4. Inculpatul L.A., la data de 9 decembrie 1999, ca urmare a participării sale la tratativele purtate de B.I. reprezentatul SC F.S.J. SRL din Vânători, județul Vrancea cu reprezentanții SC T. SA din Turnu-Măgurele pentru încheierea unui contract de livrare îngrășăminte chimice, a emis în numele societății P.I. SRL două bilete la ordin în valoare de 5 miliarde lei fiecare, unul scadent la 28 februarie 2000 și unul fără termen de scadență care au fost avalizate de B.P.A. reprezentată de inculpatul C.G. și R.N.

Cu ocazia derulării tratativelor inculpatul L.A. a prezentat cele două bilete la ordin contribuind astfel la sporirea credibilității și bonității SC F.S.J. SRL și SC P.I. SRL ca atare la data de 13 decembrie 1999 între SC F.S.J. SRL și SC T. SA s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de îngrășăminte chimice în valoare de 5 miliarde lei modalitatea de plată convenită fiind biletul la ordin.

Conform contractului SC T. SA a început livrarea de îngrășăminte chimice către SC F.S.J. SRL, reprezentanții celor două societăți comerciale convenind să se continue livrările de produse până la concurența de 10 miliarde lei respectiv valoarea celor două bilete la ordin.

În timpul derulării contractului reprezentanții SC T. SA au verificat la B.P.A. autenticitatea avalizării prin adresa nr. 10/11/4 februarie 2000, inculpații C.G. și R.N. confirmând realitatea avalului pe biletele la ordin emise de SC P.I. SRL.

În baza contractului au fost livrate îngrășăminte chimice în valoare de 2.875.112.711 lei care ulterior nu au mai fost achitate de cumpărător, iar biletul la ordin scadent la 28 februarie 2000 nu a fost introdus la plată de către reprezentanții SC T. SA deoarece la scadentă livrările efectuate nu acopereau suma de 5 miliarde lei.

În condițiile în care cumpărătorul nu a achitat prețul deși inițial a promis acoperirea acestuia cu procese verbale de compensare de la SC R.G. MEDIAȘ, promisiune neonorată a fost introdus la plată cel de-al doilea bilet la ordin însă B.C.R. a refuzat onorarea biletului la ordin pe motivul lipsei disponibilului în contul emitentului situație în care se afla și avalistul B.P.A.

5. Inculpatul L.A., prin intermediul martorilor B.I. și C.G., l-a cunoscut pe inculpatul N.I.M. care era administrator al SC V.C. 2000 SRL BUCUREȘTI care s-a oferit să achiziționeze de la inculpat bilete la ordin pe care să le valorifice la diverse societăți profitul obținut urmând a fi împărțit în cote egale.

Deoarece inculpatul N.I.M. s-a oferit să valorifice biletele la ordin în valoare mare inculpatul C.G. și R.N. au solicitat un gaj în temeiul căruia să avalizeze biletele la ordin emise de SC P.I. SRL împrejurări în care inculpatul N.I.M. a propus inculpatului L.A. să îi vândă o draglină electrică prășitoare (utilaj folosit în industria extractivă de suprafață) asupra căreia inculpatul să instituie un gaj în favoarea B.P.A.

Ca atare, între SC V.C. 2000 SRL și SC P.I. SRL s-a încheiat contractul nr. b 7378/Pi/02.2000 având ca obiect vânzarea-cumpărarea draglinei electrice prăsitoare în valoare de 92.463.000.000 lei iar plata prețului urma să se facă de cumpărător ulterior prin bilete la ordin avalizate de B.P.A. scadentă la 90 de zile de la deschiderea finanțării.

Concomitent s-a emis și factura 9848803 din 5 februarie 2000 prin care se atesta transmiterea utilajului de la vânzător la cumpărător act înregistrat în contabilitatea ambelor societăți.

Nu a avut loc nici predarea bunului și nici a prețului astfel că această vânzare era fictivă iar pe de altă parte bunul ce a constituit obiectul vânzării nu aparținea vânzătorului, singurele dovezi a dreptului său asupra acestuia constituind o factură de predare a utilajului de la SC F.I. SRL către SC V.C. 2000 SRL și un contract deficitar de vânzare-cumpărare între cele două societăți în care nu erau stabilite condițiile de plată a prețului și de predare a bunului.

Deci și inculpatul N.I.M. a dobândit utilajul fără a respecta condițiile de predare-primire a bunului și a prețului în baza unor acte iar pe de altă parte acesta nici nu cunoștea dacă bunul există în realitate fiind stabilit ulterior că utilajul respectiv se află în proprietatea SC A.C.C. SA CÂMPULUNG-MUSCEL administrată de către C.A.

În baza contractului nr. 581 din 16 septembrie 1999 societatea menționată a achiziționat de la H. SA BUCUREȘTI 6 utilaje, 3 dragline prășitoare, 2 buldozere și o macara la prețul de 2 miliarde lei, încheindu-se totodată și un contract de depozit pe o perioadă de un an prin care Ș.M. JUDEȚUL BRAȘOV pendinte de SC H. SA avea obligația de a asigura paza utilajelor cumpărate de SC A.C. SA și depozitate în incinta șantierului.

Încercând să le valorifice administratorul C.A. a lansat oferta de vânzare către mai multe societăți printre care și SC F.I. SRL BUCUREȘTI administrată de către C.E.G. căruia i-a transmis un contract-cadru și o factură pro-formă convenindu-se ca pentru cele trei dragline achiziționate prețul să fie de 60 miliarde lei.

Deoarece tranzacția nu s-a finalizat au fost returnate factura pro-formă care a fost anulată și păstrată la sediul firmei până la declanșarea cercetărilor însă, C.E.G. reținând datele de identificare ale draglinei ulterior a încheiat o factură prin care atesta în mod nereal că societatea pe care o administra era proprietatea utilajului și în baza acesteia a înstrăinat-o inculpatului N.I.M. fără a încasa însă contravaloarea ei de 92 miliarde lei.

Deoarece C.E.G. a dispărut de la domiciliu față de acesta s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor.

În acest context, bunul nu a ieșit nici un moment din proprietatea SC A.C. SA și deci nici inculpatul N.I.M. și nici inculpatul L.A. nu puteau dispune cu privire la această vânzare și instituire de gaj.

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare a draglinei între SC V.C. 2000 SRL și SC P.I. SRL inculpatul L.A. au încheiat cu B.P.A. contractul de gaj nr. 255 din 15 februarie 2000 având ca obiect acest utilaj inculpații C.G. și R.N. eludând în momentul încheierii contractului de gaj dispozițiile legale în materie din moment ce prețul draglinei a fost supraevaluat și nu au dispus efectuarea unei expertize rezultând reaua-credință a acestora.

După parcurgerea acestor etape, în vederea „achitării" prețului draglinei inculpatul L.A. a emis în numele SC P.I. SRL mai multe bilete la ordin în valoare de 50-60 miliarde lei care au fost avalizate de B.P.A.

Inculpații L.A., C.G. și R.N. au convenit ca emitentul SC P.I. SRL să treacă pe biletele la ordin contul B.P.A. deschis la B.I.R., sucursala BUCUREȘTI pentru a crea viitorilor beneficiari impresia solvabilității fapt care s-a și întâmplat în realitate.

Pe de altă parte, inculpații cunoșteau că în momentul emiterii și avalizării biletelor la ordin nici B.P.A. și nici SC P.I. SRL nu aveau disponibilități în conturile deschise la B.I.R. și B.T.R. situație în care s-ar fi perpetuat și la momentul scadenței, când beneficiarii biletelor la ordin se puteau îndrepta fie împotriva emitentului, fie împotriva avalistului, biletul la ordin prin el însuși un titlu executoriu.

Inculpatul C.G. în calitate de președinte al B.P.A. a recunoscut că la scadentă banca nu putea onora biletele la ordin avalizate acest lucru fiind realizabil abia după valorificarea gajului însă cu toate acestea împreună cu inculpatul R.N. au confirmat realitatea avalului diverselor societăți care anterior încheierii unor contracte cu deținătorii biletelor la ordin au solicitat relații în acest sens sporindu-le încrederea în bonitatea și seriozitatea băncii și emitentului biletului la ordin determinându-le în acest mod să încheie tranzacțiile respective.

După emiterea și avalizarea biletelor la ordin inculpatul L.A. Ie-a predat spre valorificare inculpatului N.I.M.

6. La data de 7 februarie 2000 SC P.I. SRL administrată de inculpatul L.A. a emis biletul la ordin nr. 29731 în valoare de 500 milioane lei scadent la 7 martie 2000 iar după avalizarea sa de către B.P.A. acest bilet la ordin a fost predat inculpatului N.I.M. de către inculpatul L.A.

Inculpatul N.I.M. care administra SC V.C. 2000 SRL care nu desfășura vreo activitate specifică obiectului de activitate stabilită în statutul de funcționare și fără a dispune de lichidități, la data de 17 februarie 2000 a girat biletul la ordin către SC W.P. SRL care la rândul său l-a girat la 21 februarie 2000 către SC E. SA CONSTANȚA pentru stingerea unei datorii constând în chiria datorată pentru vilele Z. și N.

La scadență beneficiarul biletului la ordin SC E. SA CONSTANTA l-a introdus la plată la B.R. EFORIE SUD care a transmis biletul la B.I.R., deoarece contul indicat în biletul la ordin era deschis la această bancă.

B.I.R. a refuzat plata pe motiv că emitentul nu are deschis cont la această unitate bancară iar B.P.A. nu dispune de disponibil în cont.

7. Inculpatul L.A., în aceleași condiții ca și cele menționate mai sus, la data de 2 decembrie 1999, a emis în numele SC P.I. SRL biletul la ordin nr. 7378-B1 în valoare de 500 milioane lei cu termen de scadență la data de 18 aprilie 2000.

Acest bilet la ordin emis fără a avea disponibil în cont a fost avalizat de inculpații C.G. și R.N. în numele B.P.A. fiind predat de către inculpatul L.A. societății SC V.C. 2000 SRL iar inculpatul N.I.M. fără a desfășura vreo activitate comercială a girat acest bilet în favoarea SC U. SRL PITEȘTI care la rândul său l-a girat SC L. SRL PITEȘTI în scopul stingerii unei datorii de 375.000.800 lei pe care o avea față de această societate și care la scadență a introdus la plată biletul la ordin însă B.I.R. a refuzat onorarea lui pe motivul lipsei unui cont al emitentului la această bancă și a lipsei disponibilului din contul B.P.A. în calitatea sa de avalist.

8. La data de 6 martie 2000 inculpatul L.A. a emis biletul la ordin 7378 PR 026 în valoare de un miliard de lei la ordinul SC V.C. 2000 SRL bilet care a fost avalizat de B.P.A. prin reprezentanții săi inculpații C.G. și R.N. deși la scadență nu putea fi onorat ca urmare a lipsei disponibilului în cont.

La data de 20 martie 2000, biletul la ordin a fost girat de SC V.C. 2000 SRL în favoarea SC M. SRL CONSTANȚA care la rândul său la data de 14 aprilie 2000 l-a girat către SC R.F. SRL ARAD pentru achitarea unei datorii anterioare de 822.528.000 lei.

La scadență B.I.R. BUCUREȘTI a refuzat plata biletului la ordin introdus de beneficiar pe motivul că emitentul nu avea deschis cont, iar contul trecut pe bilet și care aparținea B.P.A. era descoperit.

Deoarece inculpatul N.I.M. a arătat că deși a fost emis acest bilet la ordinul societății pe care o reprezenta acesta nu a girat în favoarea SC M. CONSTANTA semnătura aplicată fiind diferită de cea utilizată de societate și în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că impresiunea ștampilei aplicată pe biletul la ordin în discuție fiind diferită de cele aplicate de inculpatul N.I.M. pe celelalte bilete la ordin girate, context în care a fost dispună disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea persoanei care a girat biletul menționat aplicând o altă ștampilă decât cea utilizată de societate.

9. Inculpații C.G. și R.N. au contactat și alte societăți comerciale cărora să le avalizeze biletele la ordin emise fără însă desfășurarea activităților specifice băncii astfel că, la data de 8 februarie 2000 a încheiat contractul nr. bn 336 ca 1112 s cu SC S. SRL GAROAFA VRANCEA reprezentată de A.I., care se obliga să aducă în garanție bunuri mobile sau imobile în valoare de 2 miliarde lei iar B.P.A. să avalizeze biletele la ordin emise de aceasta până la concurenta sumei menționate.

În schimb, banca avea dreptul la un comision de 0,35 % calculat la suma utilizată din plafonul de garanție cu 5 zile înainte de scadentă biletelor la ordin.

În momentul încheierii contractului inculpații C.G. și R.N. cunoșteau că B.P.A. nu dispune de bani în cont care să-i permită achitarea avalului la scadență și nici nu exista posibilitatea alimentării contului în scopul unei eventuale achitări a obligațiilor ce îi reveneau în calitate de avalist în absența derulării unor activități specifice obiectului de activitate.

Conform obligațiilor contractuale SC S. SRL GAROAFA VRANCEA a prezentat B.P.A. C.E.C. - ul în valoare de 2 miliarde lei emis, la 13 februarie 2000, la ordinul băncii și fără efectuarea vreunei verificări cu privire la bonitatea firmei emitente inculpații C.G. și R.N. au acceptat garanția oferită și în contul acesteia au avalizat două bilete la ordin emise de SC S. SRL GAROAFA VRANCEA.

Unul dintre biletele la ordin a fost cel cu nr. bn S 3020 care nu avea toate rubricile completate adică nu erau trecute data și locul emiterii, scadența, suma și la ordinul cui a fost emis iar avalizarea acestui bilet deficitar în baza unei garanții neverificate confirmă existența unei înțelegeri între inculpați și A.I.

Cu acest bilet la ordin A.I. s-a deplasat la SC A.B. SA unde și-a manifestat intenția printr-o ofertă de a achiziționa cantități de ouă de găină iar reprezentanții societății acceptând oferta au solicitat completarea biletului la ordin și au solicitat relații la B.P.A. în legătură cu realitatea avalului.

Inculpații C.G. și R.N. au confirmat valabilitatea avalului sporindu-se astfel încrederea acestora în bonitatea și seriozitatea SC S. SRL GAROAFA VRANCEA conjunctură în care SC A.B. SA a livrat societății cumpărătoare marfa solicitată în valoare de 363.035.043 lei.

La scadență biletul la ordin a fost introdus la plată însă B.R.D., sucursala BISTRIȚA-NĂSĂUD a refuzat onorarea acestuia pe motiv de lipsă disponibil de plată.

La data de 11 februarie 2000 între SC S. SRL și SC A.G. s-a încheiat contractul nr. 323/2000 având ca obiect cumpărarea a 1.402.080 ouă în valoare de 1.622.224.954 lei plata urmând să se efectueze prin bilet la ordin avalizat la B.P.A.

Ca atare, A.I. a prezentat vânzătorului cel de-al doilea bilet la ordin avalizat de inculpații C.G. și R.N. a cărui valoare era egală cu valoarea mărfurilor ce urmau a fi livrate.

SC A.G. SA a solicitat relații în legătură cu realitatea avalului iar inculpații C.G. și R.N. au confirmat realitatea acestuia deși aveau reprezentarea clară a faptului că lipsa disponibilului din cont îi va pune în imposibilitate de a achita avalul.

După virarea mărfurilor contactate, la scadență SC A.G. SA a introdus la plată biletul la ordin care a fost refuzat pe motivul lipsei disponibilului în cont.

10. Inculpații C.G. și R.N. și-au exprimat disponibilitatea ca în numele B.P.A. să avalizeze bilete la ordin emise și de SC S. SRL MIRONEASA județul lași administrată de inculpatul M.M.V. scop în care între aceștia la data de 19 februarie 2000 s-a încheiat contractul nr. 336 C 018 având ca obiect avalizarea de către B.P.A. a biletelor la ordin emise de SC S. SRL până la concurenta sumei de 4 miliarde lei.

Conform clauzelor contractuale inculpatul M.M.V. a adus ca și garanție un C.E.C. barat în sumă de 4 miliarde lei atenționându-i pe inculpații C.G. și R.N. că acest cec nu are acoperire însă cu toate acestea inculpații au admis C.E.C. - ul drept garanție și în contul acestuia au avalizat în alb 6 bilete la ordin și le-au predat inculpatului M.M.V. pentru a le utiliza la încheierea unor contracte cu terțe societăți comerciale.

După avalizarea biletelor la ordin inculpatul M.M.V. s-a prezentat, la data de 22 februarie 2000, la sediul SC L.F. SA BRĂILA pentru a cumpăra conserve din legume și fructe iar reprezentanții societății acceptând oferta inculpatului au încheiat cu acesta contractul nr. 578 din 22 februarie 2000 având ca obiect livrarea de conserve, inculpatul încărcând în autovehiculul cu care venise produse în valoare de 152.392.000 lei pe care Ie-a achitat cu biletul la ordin nr. bn 336 dos 032 avalizat de B.P.A. în condițiile arătate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 44 A din 14 martie 2007, a reținut ca fiind pe deplin dovedită vinovăția penală, a inculpaților C.G., R.N., L.A., N.I.M. și B.L. cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Împotriva acestei decizii în termenul legal, au declarat recurs cei 5 inculpați condamnați, respectiv B.L., L.A., C.G., N.I.M. și R.N., solicitând reaprecierea probelor și apoi să se caseze decizia penală atacată, cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, față de inculpatul N.I.M. ce era arestat și nu a fost adus în fața instanței, iar față de ceilalți inculpați recurenți pentru neadministrarea unei noi expertize contabile, după cum au solicitat și nemotivat li s-a respins încă de la fond.

În subsidiar, inculpații recurenți au cerut casarea deciziei prin admiterea recursurilor lor și în final menținerea sentinței penale nr. 69/2004 a Tribunalului Bistrița Năsăud sau achitarea lor, socotindu-se nevinovați.

Prin decizia penală nr. 2419 din 3 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr. 367/33/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G., L.A., R.N. și B.L.

Înalta Curte a constatat că instanța de apel a făcut o evaluare amplă și corectă a probatoriului cauzei, așa încât reținerea vinovăției penale a fiecărui inculpat recurent este corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de fiecare în parte în perioada septembrie 1999, martie 2000 și potrivit funcțiilor avute.

S-a constatat că toate criticile aduse de recurenți hotărârii atacate nu au suport probator, fiind infirmate de actele și probele dosarului, în cauză fiind stabilite deja, sub autoritate de lucru judecat, activitățile infracționale desfășurate de coinculpații M.M.V. și N.I.M.

Împotriva acestei decizii penale definitive au formulat cereri de contestație în anulare contestatorii R.N., L.A. și C.G., invocând cazurile prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen.

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., a examinat admisibilitatea în principiu a cererilor de contestație, constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17 septembrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr. 6085/1/2008, Înalta Curte a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorii R.N., L.A. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 2419 din 3 iulie 2008 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 367/33/2006.

Cererea de suspendare a executării deciziei penale sus-arătate a fost respinsă ca nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la judecarea contestațiilor în anulare, reținând următoarele:

Contestatorii, în scris, au motivat cererile de contestație în anulare invocând dispozițiile art. 386 literele a), b) și e) C. proc. pen., pentru ca prin concluziile orale să susțină numai cazurile de contestație prevăzute de art. 386 lit. b), e) C. proc. pen.

S-a susținut că instanța de apel, Curtea de Apel Cluj, după ce a desființat sentința penală a Tribunalului Bistrița Năsăud prin care s-a dispus achitarea inculpatului R.N., a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune, una dintre fapte fiind în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave, fără să îl audieze nemijlocit.

Judecarea apelului a avut loc, la data de 28 februarie 2007, termen la care inculpatul R.N. a lipsit întrucât era bolnav, împrejurare care a fost adusă la cunoștința instanței de apărătorul său.

La termenul la care s-a judecat recursul, inculpatul a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță datorită stării de sănătate dovedită cu actul medical depus prin avocat.

Judecarea recursului s-a făcut fără ca inculpatul să fie audiat, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 38514 alin. (I1) C. proc. pen. și dreptul său la apărare.

S-a mai susținut, de asemenea, că judecarea recursului a avut loc în condițiile neîndeplinirii procedurii de citare cu inculpatul arestat N.I.M. care a lipsit la dezbateri și la pronunțare, situație care afectează dreptul la apărare al tuturor contestatorilor.

Examinând contestațiile în anulare formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorii R.N., L.A. și C.G., au fost achitați la fond pentru toate capetele de acuzare (sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița Năsăud).

În apel, prin decizia penală nr. 44/ A din 14 martie 2007, Curtea de Apel Cluj i-a condamnat după cum urmează:

Inculpatul R.N.:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 13 și art. 74 și 76 C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Inculpatul L.A.:

- 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Inculpatul C.G.:

- un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 74 și 76 C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În faza de judecată a apelului la termenul din 28 februarie 2007, au fost audiați numai inculpații L.A., C.G., B.L. (dosar nr. 367/33/2006 al Curții de Apel Cluj).

Inculpatul R.N. a lipsit la judecarea cauzei (fără a motiva în vreun fel acest fapt și fără a formula cerere de amânare) și nu a fost audiat pe parcursul judecării apelului.

Recursurile declarate de cei trei inculpații au fost respinse, fiind menținută condamnarea acestora dispusă în apel, prin decizia penală nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Inculpații L.A. și C.G. au fost prezenți la judecarea recursului, la data de 13 iunie 2008 (pronunțarea fiind amânară pentru data de 3 iulie 2008), dar nu au fost audiați.

Potrivit dispozițiilor art. 38514 alin. (l1) C. proc. pen., cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat în instanțele de fond și de apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Din analiza conținutului textului de lege arătat rezultă că instanța de recurs nu avea obligația legală a ascultării inculpaților L.A. și C.G. întrucât împotriva acestora fusese pronunțată o hotărâre de condamnare de către instanța de apel, instanță care i-a și audiat în conformitate cu dispozițiile legale.

Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., se bazează tocmai pe situația când, la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (l1) C. proc. pen.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 386 lit. e) C. proc. pen., contestațiile în anulare formulate de contestatorii L.A. și C.G. fiind nefondate.

Cât privește invocarea de către contestatori, ca un alt temei pe care se întemeiază contestațiile lor, a judecării recursului cu neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul arestat N.I.M., Înalta Curte constată că nici acest motiv nu este fondat.

Potrivit dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Prin urmare, în contestația în anulare se poate invoca acest caz numai în ceea ce privește situația părții care recurge la calea extraordinară de atac, iar nu și în ceea ce privește situația altor părți cu privire la îndeplinirea procedurii de citare.

Pentru cele arătate mai sus, constatând, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii L.A. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Înalta Curte le va respinge, potrivit dispozițiilor art. 392 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii condamnați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cu privire la contestatorul R.N., Înalta Curte constată că acesta nu a fost ascultat în faza de judecată a recursului.

La termenul de judecată a cauzei din 13 iunie 2008, contestatorul, care avea termen în cunoștință, a lipsit, motivându-și absența prin starea sănătății.

Prin avocatul ales, inculpatul R.N. a depus la dosarul cauzei o adeverință medicală din care rezultă că în perioada 10-15 iunie 2008 i se recomandă tratament și repaus la pat (dosarul 367/33/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În raport de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată fondată contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N., potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a arătat, potrivit dispozițiilor art. 38514 alin. (l1) C. proc. pen., instanța de recurs cu ocazia judecării cauzei are obligația de a audia inculpatul prezent în situația în care acesta nu a fost audiat de instanța de fond și de apel și în cazul când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva sa o hotărâre de condamnare.

Achitat la fond, condamnat în apel, contestatorul nu a fost audiat nici de instanța de apel, nici în recurs.

În acest fel, inculpatului nu i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta propria opinie asupra faptelor reținute în sarcina sa.

La rândul lor, instanțele de apel și de recurs, pronunțând și, respectiv, menținând condamnarea dispusă în apel, fără a-l audia pe inculpat nu au putut să-și formeze convingerea pe baza apărărilor formulate personal de acesta.

Este adevărat că inculpatul a lipsit la judecarea cauzei în recurs, dar el și-a motivat absența în mod convingător, astfel că instanța trebuia să depună diligentele legale cuvenite pentru a-i putea asigura acestuia prezența la judecată.

Întrucât instanța de recurs nu a făcut demersuri în acest sens, ea ți-a încălcat obligația de audiere a inculpatului care îi incumba potrivit dispozițiilor procesual-penale arătate, precum și în aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., audierea lui R.N. impunându-se din motive ce țin de echitatea procedurii, astfel cum a statuat C.E.D.O.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, cu majoritate de voturi potrivit dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc. pen., va admite contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N.

În baza art. 392 alin. (l) C. proc. pen., decizia penală contestată nr. 2419 din 3 iulie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală va fi desființată numai cu privire la acesta.

Termenul pentru judecarea recursului se fixează la data de 28 ianuarie 2009, cu citarea părților interesate.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi;

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N. împotriva deciziei penale nr. 2419 din 03 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Desființează decizia penală nr. 2419 din 03 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală numai în partea ce-l privește pe acesta.

Fixează termen pentru soluționarea recursului la data de 28 ianuarie 2009 cu citarea părților interesate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N., rămân în sarcina statului.

Respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii condamnați L.A. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 2419 din 03 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorii condamnați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.