Recognition of beneficiary status under Law No. 189/2000 based on proof of ethnic persecution and forced displacement between 1940 and 1945
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, rendering the appellate court’s decision final and upholding the lower instance’s order to annul the pension authority’s refusal and recognize the claimant's status as a beneficiary of reparative rights under Law No. 189/2000. The dispute concerned an administrative challenge by an individual seeking to prove they were ethnically forced to change their domicile or become a refugee between 1940 and 1945, with the appellant arguing that witness testimonies were insufficient to establish the specific circumstances of the expulsion. The court held that the legal framework of Emergency Decree No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, and its application norms, combined with constitutional precedent on the exclusive jurisdiction of courts to determine individual eligibility for reparative measures, supported the claimant’s proof of ethnic persecution, thereby satisfying the requirements for beneficiary status.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of beneficiary status under Law No. 189/2000 based on proof of ethnic persecution and forced displacement between 1940 and 1945: 189/2000. The dispute concerned an administrative challenge by an individual seeking to prove they were ethnically forced to change their domicile or become a refugee between 1940 and 1945, with the appellant arguing that witness testimonies were insufficient to establish the specific circumstances of the expulsion. The court held that the legal framework of Emergency Decree No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, and its application norms, combined with constitutional precedent on the exclusive jurisdiction of courts to determine individual eligibility for reparative measures, supported the claimant’s proof of ethnic persecution, thereby satisfying the requirements for beneficiary status.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamantul B.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bistrița pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că, împreună cu părinții săi, a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.
Prin sentința civilă nr. 266 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că familia reclamantului a fost nevoită să-și schimbe domiciliul, datorită persecuțiilor etnice suferite, iar reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bistrița, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, întrucât declarațiile martorilor, avute în vedere de instanța de fond, nu sunt suficiente pentru a se dovedi persecuția suferită, data refugiului, localitatea de plecare, de refugiu și data întoarcerii din acest refugiu.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești".
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că reclamantul a făcut dovada faptului că a fost refugiat din motive etnice, situație în care, hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 266 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.