Recognition of military service period as qualifying for benefits under Law No. 309/2002 based on military record versus ministerial certification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania rejected the pension authority’s appeal, thereby upholding the Court of Appeal’s final order which annulled the initial denial and mandated the recognition of the claimant’s rights under Law no. 309/2002. The dispute centered on whether the plaintiff’s military service as a labor construction worker during 1954–1956 qualified for benefits under the applicable legislation; while the appellate court relied on the claimant’s military record to find eligibility, the pension authority argued that a specific certification from the Ministry of National Defense was required to link the work detachment to the General Directorate of Labor Service, though it had subsequently amended its decision to grant the benefits pending the appeal. The Court determined that the initial evidence sufficiently established the requirements of Article 1 of Law no. 309/2002, finding no grounds for illegality or unfoundedness in the lower court’s judgment, and consequently dismissed the appeal under Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 304 alin. (9) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Recognition of military service period as qualifying for benefits under Law No. 309/2002 based on military record versus ministerial certification: Așa cum corect a reținut prima instanță, din înscrisurile prezentate de intimat, a rezultat că erau îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru acordarea calității de beneficiar al drepturilor stipulate în acest act normativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.I., prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Brașov, a contestat hotărârea nr. 95 din 14 noiembrie 2002, prin care Casa Județeană de Pensii Brașov a respins cererea pentru recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Prin sentința nr. 17, pronunțată la data de 25 februarie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea în contencios, formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 95/2002 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 19 martie 1954 – 30 octombrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În considerentele sentinței, Curtea a reținut, în esență, că reclamantul beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002, întrucât a efectuat stagiul militar în calitate de constructor la Detașamentul de Muncă Mina Poenari din județul Argeș, așa cum a probat cu livretul militar.
Împotriva sentinței nr. 73, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv, recurenta a susținut că intimatul nu a prezentat relații de la Ministerul Apărării Naționale, din care să rezulte că detașamentul de muncă menționat în livretul militar este nominalizat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în lipsa acestei dovezi s-a reținut greșit, prin hotărârea atacată, faptul că solicitantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Prin concluziile scrise, înregistrate sub nr. 2264/2003, recurenta a făcut cunoscut instanței de recurs că hotărârea nr. 95/2002, contestată de intimat, a fost revizuită încă de la data de 24 septembrie 2003, când s-a emis decizia nr. 3713.
Cu alte cuvinte, prin noua decizie emisă de recurentă, drepturile reclamantului C.I. au fost recunoscute încă de la data de 1 septembrie 2003.
În acest context Casa Județeană de Pensii Brașov nu a mai stăruit în susținerea recursului.
Din examinarea criticilor formulate de recurentă, în raport cu actele dosarului, Curtea reține că nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate, care să ducă la modificarea sentinței fondului.
Așa cum corect a reținut prima instanță, din înscrisurile prezentate de intimat, a rezultat că erau îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru acordarea calității de beneficiar al drepturilor stipulate în acest act normativ.
Dovadă în acest sens este și faptul că după promovarea căii de atac, recurenta a procedat la revizuirea hotărârii nr. 95/2002, cu consecința că, începând cu data de 1 septembrie 2003, i-au fost recunoscute reclamantului C.I., drepturile decurgând din lege.
Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de către Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 17/F/CA din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.