Restitution claims for railway, plant, and villa rejected as ownership unproven; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

SC B. SA Brașov, prin lichidator SC C.E. SA Bacău a emis decizia nr. 20 din 22 noiembrie 2005, prin care au fost respinse notificările nr.163/N, 168/N și 170/N din 11 iulie 2001, formulate de petentele A.E. și A.V., cu motivarea că actele pe care acestea le-au depus pentru dovedirea calității de persoane îndreptățite nu au fost legalizate sau certificate, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr. 10/2001 și normele metodologice de aplicare a acestei legi.

Contestația formulată de contestatoarele A.V.P., A.E., C.E., B.M. și B.Ș. împotriva acestei decizii a fost respinsă, prin sentința nr. 492/S din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă.

Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr. 36/Ap din 24 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs contestatoarele, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că au făcut dovada dreptului de proprietate asupra liniei ferate industriale, prin contractul încheiat la data de 11 aprilie 1944, vânzătoare fiind SA I.F.A. SA, contract în care se menționa că a fost vândut și terenul de sub linia ferată, chiar dacă identificarea acestor terenuri a fost imposibilă la data încheierii contractului și că au dovedit preluarea și exploatarea efectivă a acestei linii ferate, chiar și după data naționalizării.

Recurentele au mai susținut că au făcut dovada dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 noiembrie 1943 și în privința uzinei de prelucrare a lemnului din localitatea Comandău, cu toate instalațiile industriale și a imobilului denumit Vila Kovacs din aceeași localitate.

Totodată s-a mai susținut că bunurile ce formează obiectul litigiului au fost inventariate cu ocazia preluării lor de către Statul Român, prin Ministerul Agriculturii.

Recursul este nefondat.

Confirmând soluția instanței de fond, instanța de apel a reținut corect, pe baza probelor administrate în cauză, nedovedirea dreptului de proprietate al contestatoarelor sau al autorilor acestora cu privire la calea ferată și celelalte imobile ce formează obiectul litigiului, drept de proprietate ce nu a fost înscris în cartea funciară.

Instanțele au stabilit legal și faptul că nu poate fi dovedit transferul dreptului de proprietate prin înscrisuri sub semnătură privată.

Așa fiind, se constată că a fost făcută o corectă aplicare a legii stabilindu-se că nu a fost făcută dovada de către contestatoare a calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, procesul-verbal de inventariere a bunurilor mobile și imobile datat 27 noiembrie 1954 neputând suplini lipsa altor probe, acesta fiind întocmit fără a fi fost verificat dreptul de proprietate asupra bunurilor.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii A.V.P., A.E., C.E. și B.M. împotriva deciziei nr. 36/Ap din 24 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.