Exclusion of third-party concessionaire from challenging restitution order under Law No. 10/2001

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC P.C. SRL invocată de pârâții S.N. și Primăria Municipiului Alexandria și s-a respins acțiunea introductivă de instanță.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1698 din 7 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Alexandria prin care s-a restituit pârâtului S.N., conform Legii 10/2001, suprafața de 592,95 mp situată în Alexandria. În această suprafață sunt incluși și 115 mp ce fac obiectul contractului de concesiune nr. 1324 din 9 septembrie 1998 încheiat între reclamantă și Consiliul Local Alexandria.

S-a mai reținut că reclamanta nu are un folos practic în promovarea acțiunii deoarece contractul de concesiune urmează a fi menținut și după restituirea terenului în natură. De asemenea, excepția invocată de intimați a fost admisă întrucât reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită de a contesta dispoziția emisă de primar.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta învederând că excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii nu a fost pusă în discuția părților, iar terenul în litigiu nu a aparținut autorilor intimatului, ci domeniului public al statului.

Prin decizia nr. 521 din 24 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat reținând că reclamanta este un terț în raport de dispoziția emisă de primar, nu justifică interes în sensul Legii 10/2001. De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii și a excepțiilor invocate de către cei doi pârâți, analizând în considerente lipsa de interes la reclamantei în promovarea acțiunii.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta SC P.C. SRL, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- reclamanta are calitate procesuală activă justificată de încălcarea unui drept al acesteia

- reclamanta are și interes în promovarea acțiunii întrucât noul proprietar al terenului a solicitat încheierea unui contract de închiriere cu plata unei chirii deosebit de mari

- instanța era obligată să califice natura cauzei și să-și decline competența în favoarea secției de contencios administrativ.

Recursul nu este fondat.

Lipsa legitimării procesuale active a reclamantei derivă din litera Legii 10/2001, lege care a instituit măsuri reparatorii doar pentru foștii proprietari, persoane fizice sau juridice, ai imobilelor preluate în mod abuziv. Din conținutul art. 3 și art. 4 ale legii este lesne de dedus că numai foștii proprietari, sau moștenitorii acestora, sunt beneficiarii reglementărilor speciale, având calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 22. Tot foștii proprietari, sau moștenitorii lor, sunt legitimați, în cazul în care sunt interesați, să conteste în instanță dispoziția unității deținătoare, conform art. 26, în termen de 30 de zile de la comunicare. Prin urmare, dreptul la acțiune aparține în exclusivitate persoanei îndreptățite.

Nu există nici o normă, în cuprinsul Legii 10/2001, care să confere unei terțe persoane, în afara fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia, dreptul de a ataca în instanță dispoziția de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor.

În speță, reclamanta este titulara unui contract de concesiune al cărei drept a fost consolidat, întrucât la întabularea dreptului de proprietate al intimatului S.N. a fost notat și contractul de concesiune pentru suprafața de 115 mp, din totalul celor 592,59 mp restituiți în temeiul Legii 10/2001, conform încheierii nr. 5066/2007 depusă la fila 24 a dosarului de fond. Ca atare, reclamanta este lipsită și de interesul legitim și actual în susținerea acțiunii și a recursului.

În măsura în care justifică interes și un drept propriu, reclamanta poate contesta dispoziția emisă în favoarea persoanei îndreptățite, în speță intimatul S.N., în procedura reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților, anume în procedura reglementată de codul de procedură civilă. Or, potrivit procedurii de drept comun acțiunile în constatarea nulității unui act civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriilor.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs este de reținut că, în principiu, în materie de drept procesual civil partea are dreptul să hotărască ea singură cu privire la exercitarea acțiunii, a cărei pornire se concretizează prin cererea de chemare în judecată. în acest scop ea este obligată să determine obiectul acțiunii, urmând ca litigiul să fie soluționat numai în acest cadru și fără ca instanța să poată depăși limitele fixate.

Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie o garanție pentru aplicarea corectă a principiului disponibilității, recunoscut părții prin art. 129 alin. ultim. C. proc. civ.

În speță, instanțele au judecat în limitele investirii pronunțându-se asupra obiectului cererii așa cum a fost formulată de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv plângere împotriva dispoziției nr. 1698 din 9 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Alexandria întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea 10/2001.

Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.C. SRL împotriva deciziei nr. 521 din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2009.