Land restitution claim rendered void by appellant's death: loss of procedural capacity invalidates subsequent appellate decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the plaintiff's appeal and set aside the Court of Appeal's decision, remanding the case for re-judgment, thereby overturning the lower courts' dismissal of the claim. The dispute concerned an action for the annulment of an administrative order refusing restitution and the demand for in-kind restitution of land, which was previously dismissed on the merits because the court found the land had not passed into state ownership. The Supreme Court decided the case on procedural grounds rather than the merits, relying on Decree No. 31/1959 and the Code of Civil Procedure to establish that legal capacity ceases upon death; consequently, the lower court's decision was pronounced after the plaintiff's death, rendering the plaintiff lacking procedural capacity and the prior judgment void.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 304 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 41 C. proc. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 312 alin. (5) C. proc. civ; Land restitution claim rendered void by appellant's death: loss of procedural capacity invalidates subsequent appellate decision: Examinând prioritar la excepția invocată, în acord cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se constată ca fondat recursul, pentru considerentele.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 iunie 2005, reclamantul C.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului Eforie, anularea dispoziției nr. 287 din 28 aprilie 2005 emisă de pârât și restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp situat în localitatea Eforie Sud, lotul nr. 198 sau, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea unui alt teren, cu aceeași suprafață, situat în aceeași localitate.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în mod greșit i-a fost respinsă notificarea prin dispoziția contestată cu motivarea că imobilul solicitat nu a trecut niciodată în proprietatea statului, întrucât terenul nu s-a mai aflat în posesia autorului său încă din anul 1970 și că, în prezent pe acesta se află o stradă, element de sistematizare al localității.
Prin sentința civilă nr. 1465 din 13 septembrie 2007, Tribunalul Constanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, reținând că din probatoriul administrat rezultă că terenul în litigiu nu a trecut în proprietatea statului, acesta figurând în anul 1994 în patrimoniul reclamantului, la matricola curentă nr. 1620, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 64/C din 26 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurării sociale, pentru aceleași considerente ca cele ale primei instanțe.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, critici ce nu au fost încadrate în unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În recurs, prin precizările depuse la termenul de judecată din 13 noiembrie 2008, C.E., în calitate de unică moștenitoare a recurentului-reclamant, a învederat că acesta a decedat la data de 8 octombrie 2007, potrivit certificatului de deces anexat, situație față de care, hotărârea din apel pronunțată ulterior decesului este lovită de nulitate absolută, sens în care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În raport de împrejurarea invocată, dovedită cu înscrisurile depuse în probațiune, instanța a invocat din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant.
Examinând prioritar la excepția invocată, în acord cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se constată ca fondat recursul, pentru considerentele.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1959 privind persoanele fizice și persoanele juridice „capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații”.
Începutul capacității de folosință a persoanei fizice, ca regulă, este stabilit de art. 7 alin. (1) din același act normativ astfel „capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei”, text care stabilește și încetarea capacității de folosință și care „încetează odată cu moartea acesteia”.
Moartea persoanei fizice atrage nu numai încetarea capacității de folosință și deci a calității de subiect de drept civil, ci și încetarea capacității de drept (în general) a acesteia, cu consecințe și pe plan procesual.
Prin urmare, încetând să mai existe ca subiect de drept, reclamantul nu avea aptitudinea procesuală să stea în nume propriu în proces (art. 41 C. proc. civ.), situație ce face ca hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu persoana decedată să fie casabilă.
Constatând astfel incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi admis iar cauza trimisă pentru rejudecarea apelului reclamantului la aceeași instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C.S. și continuat de C.E. împotriva deciziei nr. 64/C din 26 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.