Denial of specific land compensation in restitution cases where no available public property exists and alternative plots are subject to separate abusive takings claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower courts’ decisions and leaving the original administrative disposition in force, thereby ruling in favor of the Municipality of Bucharest. The dispute concerned a challenge to the municipality’s refusal to restore a 591 m² plot of land in kind under Law No. 10/2001 due to total urban planning impacts and the demolition of the construction, where the municipality instead offered repair measures in equivalent form (compensation or damages), while the claimant argued for mandatory compensation with a specific alternative property. The court held that Law No. 10/2001 does not establish a hierarchy of repair measures nor impose an automatic obligation on the competent authority to provide specific replacement land, leaving this choice to the entity’s discretion; consequently, the claim failed because the appellant did not prove the municipality held available free land, and the specific plot requested was itself subject to the law as an abusive state appropriation under Decree No. 92/1950, making it a potential target for separate restitution claims.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ; Denial of specific land compensation in restitution cases where no available public property exists and alternative plots are subject to separate abusive takings claims: The dispute concerned a challenge to the municipality’s refusal to restore a 591 m² plot of land in kind under Law No. 10/2001 due to total urban planning impacts and the demolition of the construction, where the municipality instead offered repair measures in equivalent form (compensation or damages), while the claimant argued for mandatory compensation with a specific alternative property. The court held that Law No. 10/2001 does not establish a hierarchy of repair measures nor impose an automatic obligation on the competent authority to provide specific replacement land, leaving this choice to the entity’s discretion; consequently, the claim failed because the appellant did not prove the municipality held available free land, and the specific plot requested was itself subject to the law as an abusive state appropriation under Decree No. 92/1950, making it a potential target for separate restitution claims.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGrounds for cassation appeal invoked by the appellant to challenge the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin dispoziția nr. 4853 din 27 decembrie 2005, Primarul Municipiului București, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, teren în suprafață de 591 mp, situat în București, formulată în baza Legii nr. 10/2001, de C.R.M., cu motivarea că terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare iar construcția a fost demolată.
Prin aceeași dispoziție, notificatorului i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, atât pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, cât și pentru construcția demolată ulterior preluării.
La 11 aprilie 2006, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție, solicitând instanței să oblige pârâtul de a-i face o ofertă de restituire prin echivalent, sub forma compensării, cu un alt teren, comparabil ca valoare cu suprafața ce nu poate fi restituită în natură.
Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 751 din 18 mai 2007, a respins ca neîntemeiată contestația, reținând în esență că măsura adoptată prin dispoziția atacată, de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, este corectă, instanța neputând da curs solicitării de a compensa terenul notificat, imposibil de restituit în natură, cu suprafața situată în București, solicitată de cel în cauză, întrucât și acest imobil a fost trecut abuziv în proprietatea statului și poate face, la rândul său, obiect al Legii nr. 10/2001.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, în esență cu aceeași motivare, prin decizia nr. 678 din 23 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul contestatorului.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, contestatorul C.R.M. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. critică hotărârea dată în apel pe considerentul că, în mod greșit s-a reținut că terenul solicitat în compensare, situat în str. O., ar fi făcut obiect al notificării formulată de o altă persoană, M.R., în condițiile în care terenul solicitat de către această persoană îndreptățită se află la o cu totul altă adresă, instanța aflându-se în eroare.
Recursul se privește nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta, fie în compensarea cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Nu este stabilită însă o „ierarhie” a măsurilor reparatorii prin echivalent iar pe de altă parte, în nici una din dispozițiile legii nu se regăsește obligația entității investite cu soluționarea notificării de a acorda, în mod automat, în situația particulară a imposibilității restituirii în natură a suprafeței solicitate, un alt teren în compensare, această modalitate de soluționare a notificării fiind lăsată, în mod firesc, la aprecierea unității deținătoare, singura care poate face o evaluare corectă asupra posibilității concrete de acordare a acestei măsuri reparatorii.
Or, în speță, pe parcursul soluționării litigiului, nu s-a făcut dovada certă că Primăria Municipiului București ar deține suprafețe libere, care să poată fi acordate în compensare, în legătură cu terenul situat în București str. O., existând indicii că ar fi fost solicitat, pe calea notificării, de către o altă persoană.
Soluția instanțelor apare cu atât mai judicioasă cu cât, din probele administrate rezultă că imobilul solicitat în compensare a fost preluat abuziv de stat, în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 92/1950 situație în care, fiind supus reglementărilor Legii nr. 10/2001, poate face la rândul său obiect al restituirii în natură de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora.
Așa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.R.M. împotriva deciziei civile nr. 678 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.