Restitution of abnormally seized land: in-kind return versus equivalent reparation for public utility servitudes and unauthorized constructions

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Obiect

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, la 12 mai 2006, reclamanții N.A.M., N.G.V., N.O., N.M.E., M.Ș.I., K.R.S. și R.M.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Constanța, Consiliul Local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin primar, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 791 mp liber de construcții și a terenului în suprafață de 212,10 mp pe care sunt edificate garaje provizorii fără autorizație, situate în Constanța; obligarea Primarului municipiului Constanța să emită dispoziție care să cuprindă ofertă de despăgubire, prin compensare cu o altă suprafață de teren echivalentă sau echivalent bănesc pentru suprafața de teren de 648,90 mp ocupată de construcții; obligarea Primarului municipiului Constanța să emită dispoziție care să cuprindă ofertă de despăgubire prin echivalent pentru construcțiile ce s-au aflat pe teren și au fost demolate.

1.2. În fapt

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanții, în calitate de persoane îndreptățite, au formulat notificare prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 791 mp liber de construcții și a terenului în suprafață de 212,10 mp, în total 1003,10 mp, prin hotărâre judecătorească primarul fiind obligat să emită dispoziție motivată asupra notificării.

Cu toate acestea, primarul refuză în continuare să se conformeze hotărârii judecătorești.

1.3. In drept

Reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 285 din 18 martie 2008 Tribunalul Constanta, secția civilă, a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâții Primarul municipiului Constanța și municipiul Constanța să emită o dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 687,05 mp, teren liber situat în Constanța.

Au fost obligați pârâții să emită o dispoziție care să conțină măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 969,53 mp teren și construcții demolate.

A fost respinsă acțiunea introdusă împotriva Consiliului Local Constanța ca fiind formulată împotriva unei entități lipsite de capacitate de folosință.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că faptul că imobilul ce formează obiectul litigiului se găsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.

Din raportul de expertiză rezultă că o parte din teren este ocupată de două construcții și de mai multe garaje edificate fără autorizație.

Față de dispozițiile art. 10 și urm. din Legea nr. 10/2001, suprafețele de teren aferente blocului SI, aleii de acces la bloc și cea pentru care o societate comercială a dobândit drept de folosință, nu pot fi restituite în natură.

3. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 173/C din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, au fost admise apelurile declarate de reclamanți și pârâți.

Sentința a fost schimbată în parte în sensul că a fost obligat Primarul municipiului Constanța să emită o dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 820,40 mp situat în Constanța.

A fost obligat Primarul municipiului Constanța să emită o dispoziție motivată care să conțină măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 836,18 mp compusă din teren bloc și alee de acces.

A fost respinsă acțiunea față de municipiul Constanța, prin primar. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și au fost compensate cheltuielile de judecată în fond și în apel.

In considerentele hotărârii s-a arătat că instanța de fond, soluționând cauza, a greșit la restituirea terenului liber acordând mai puțin decât trebuia și nu a identificat terenul restituit reclamanților, neindicând ce raport de expertiză își însușește.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul B.D. și însușit de instanța de apel, este liberă suprafața de 820 mp. Pentru diferența de 836,18 mp se va emite dispoziție motivată.

Având în vedere că ambele au fost admise și niciuna dintre părți nu a căzut în pretenții față de cealaltă parte, instanța a compensat cheltuielile de judecată.

4. Recursurile

4.1. Recursul declarat de reclamanți - motive

După ce au reluat discuția privitoare la îndreptățirea instanței de judecată de a dispune în mod direct asupra restituirii în natură, reclamanții au criticat decizia instanței de apel arătând că în mod greșit nu li s-a restituit în natură și suprafața de teren de 194,60 mp pe care numai expertul a stabilit-o ca fiind alee de acces, dreptul de servitute nefăcând obiect al litigiului.

4.2. Recursul declarat de pârâți - motive

În mod greșit instanța de apel, constatând întemeiat motivul de apel prin care se invoca faptul că instanța de fond a schimbat obiectul din obligație de a face în obligație de a da, s-a pronunțat pentru prima dată pe obligația de a face, în loc să desființeze sentința cu trimitere.

în mod greșit s-au compensat cheltuielile de judecată, deși reclamantul a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată. Trebuia să li se acorde pârâților apelanți cheltuieli de judecată, acestea neavând cu ce să fie compensate.

Din actele oficiale depuse în apel rezultă că bunul pretins are o altă configurație și situație juridică decât cel reținut de cele două instanțe și expert. Acțiunea trebuia respinsă ori cel puțin refăcută lucrarea tehnică cu luarea în considerare a situației bunului pretins.

Ambele instanțe au acordat plus petita față de conținutul notificării potrivit actelor inițiale de proprietate.

4.3. Analiza făcută de instanța de recurs

1. Recursul reclamanților nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Conform raportului de expertiză efectuată de B.D., suprafața de 194,6 mp, pretinsă de reclamanți în natură, este ocupată de aleea de acces pentru locatarii blocului SI. Drept urmare, în respectarea cerințelor textului enunțat, această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură.

De altfel, la termenul din 20 martie 2007 apărătorul reclamanților a arătat că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză iar „cu privire la suprafața de 194,6 mp ocupată de aleea de acces pentru locatarii blocului, arată că instanța urmează a aprecia dacă aceasta poate fi restituită în natură". Față de afectatiunea terenului, ambele instanțe de fond au apreciat în mod corect că acesta nu poate fi restituit în natură, măsurile reparatorii putând fi stabilite numai prin echivalent.

2. Nu este întemeiat nici recursul pârâților.

În primul rând, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar, nu au interes să declare recurs pentru că acești pârâți nu au fost obligați la nimic față de reclamanți.

În al doilea rând, instanța superioară de fond nu a lipsit părțile de vreun grad de jurisdicție, art. 297 alin. (1) C. proc. civ. permițând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe numai dacă aceasta s-a pronunțat greșit în temeiul unei excepții procesuale ori s-a pronunțat în lipsa părții care nu a fost legal citată. în speță nu este niciuna din cele două situații care ar fi putut determina desființarea sentinței.

Prin motivele de recurs, la fel de sumare ca și motivele de apel, nu s-a arătat în ce a constat lipsirea părților de un grad de jurisdicție. Faptul că instanța de apel, devolutivă, dispune restituirea în natură, apreciind că obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent este greșită, nu înseamnă că s-au încălcat dispozițiile procedurale enunțate.

În al treilea rând, faptul că instanța de apel a compensat cheltuielile de judecată ale părților și nu a obligat pe pârâți la plata vreunei sume de bani, în condițiile în care sentința a fost schimbată numai în parte, nu atrage niciun prejudiciu pentru pârâți. întrucât prin angajarea unui apărător calificat și prin efectuarea expertizelor este evident că reclamanții, care nu au căzut în pretenții, au efectuat cheltuieli de judecată pe care, în lipsa compensării făcute de instanța de apel, le-ar fi putut cere pe cale separată.

În al patrulea rând, față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării, instanțele de fond nu au săvârșit vreun plus petita.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri au fost respinse ca nefondate, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții N.G.V., N.O., N.M.E., M.Ș.I., K.R.S. și R.M.G. precum și de pârâții Primarul municipiului Constanța, Consiliul Local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 173/C din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.