Prescription bar on civil liability for pre-1989 political detention claims

Prin acțiunea introdusă la 16 februarie 2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul C.A., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul de Finanțe, Ministerul Administrației și Internelor și Administrația Națională a Penitenciarelor, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați în solidar la plata sumei de 237.199 Euro, daune materiale și morale pentru prejudiciul produs ca urmare a deținerii sale pe criterii politice, abuzive și ilegale.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost arestat și ținut în detenție, un număr de 1488 de zile în perioada 20 ianuarie 1958-17 februarie 1962, fără a fi condamnat pentru vreo infracțiune, arestarea sa având ca scop împiedicarea sa de a mai sluji în biserica ortodoxă.

A mai arătat că în timpul detenției a fost în mai multe penitenciare, unde a executat muncă forțată și a suportat un regim inuman, fără drept la corespondență, pachete cu haine și alimente, motiv pentru care familia sa 1-a considerat decedat.

În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 C. civ.

Pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Administrația Națională a Penitenciarelor au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 1212 din 29 iunie 2007 Tribunalul Galați, secția civilă, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Administrația Națională a Penitenciarelor și a respins acțiunea față de aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a solicitat măsuri reparatorii pentru perioada în care s-a aflat în detenție pentru motive politice, astfel că singurul care are calitate procesuală pasivă este Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că fiind vorba de un drept patrimonial, acesta se stinge prin prescripție dacă nu este exercitat în termenul de 3 ani, conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Cum prescripția a început să curgă de la data când s-a născut acest drept, adică din anul 1990, termenul de prescripție a fost mult depășit la data introducerii acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 439/A din 22 noiembrie 2007 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că acțiunea de reparare a daunelor morale are un caracter patrimonial, și este prescriptibilă într-un termen de 3 ani, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat în termen recurs, indicând ca temei de drept art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului său, reclamantul a arătat în esență, că în mod greșit s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, deoarece acțiunea formulată de el este imprescriptibilă și nu are un caracter patrimonial.

Prin întâmpinare, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția nulității recursului, arătând că prin criticile formulate se vizează netemeinicia hotărârii atacate și nu nelegalitatea ei.

Excepția nulității recursului invocată de Ministerul de Interne și și Reformei Administrative, precum și recursul declarat de reclamant vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În atare situație, criticile prezentate de recurent pot fi încadrate în motivele prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. motiv pentru care cauza va fi analizată prin prisma acestui motiv de recurs.

Dreptul la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 998 C. civ. are un obiect patrimonial și se stinge prin prescripție, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei cauzate prin fapta ilicită începe să curgă potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Începând cu perioada de după decembrie 1989 nu se mai poate pune problema vreunei cauze care să împiedice exercițiul dreptului la acțiune, recurentul reclamant având posibilitatea să acționeze în justiție, în termenul legal de prescripție.

Cum reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 c.civ. și a sesizat instanța de judecată la data de 16 februarie 2007, a depășit în acest fel termenul de prescripție și conform art. l din Decretul 167/1958, sancțiunea procesuală este stingerea dreptului la acțiune prin prescripție.

Cu privire la critica ce vizează caracterul nepatrimonial al acțiunii promovate de reclamantul recurent.

Observând textul art. 998 C. civ., text în baza cărui s-a formulat acțiunea și conform căruia orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, se constată că acesta nu face distincție cu privire la natura patrimonială sau nepatrimonială a prejudiciului.

Prejudiciul, patrimonial ca și cel nepatrimonial constituie un element al răspunderii civile delictuale.

Acțiunea introdusă de reclamant, acțiune ce are un obiect patrimonial, își are izvorul în încălcarea unui drept personal nepatrimonial (detenția reclamantului pe criterii politice, abuzurile din perioada detenției) nu este imprescriptibilă, aceasta este supusă regimului prescripției raporturilor juridice patrimoniale (de creanță).

În consecință, hotărârea instanței de apel este legală, considerentele pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. neputând fi reținute, astfel că, în raport de art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor.

Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 439 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.