Admissibility of challenge to prosecutor's non-substantive internal report under limited appeal rights for prosecutorial acts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower court’s dismissal of the petition as inadmissible and ordering the appellant to pay 200 lei in judicial fees to the state. The dispute concerned a challenge to a prosecutor’s internal report that rejected a petition alleging a conflict of competence between two district prosecutor’s offices; the appellant sought judicial resolution of this alleged conflict. The court held the appeal unfounded because, under Article 287(1) of the Code of Criminal Procedure, the right to appeal to a judge is limited exclusively to specific procedural acts, namely resolutions not to initiate criminal proceedings or orders of dismissal, withdrawal from criminal prosecution, or termination of criminal proceedings. Since the challenged internal report did not fall within this exhaustive statutory list, the challenge was legally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen; Admissibility of challenge to prosecutor's non-substantive internal report under limited appeal rights for prosecutorial acts: Instanța a reținut, în esență, că, din interpretarea textului art. 2781 C. proc. pen., rezultă că numai împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror se poate face plângere la instanța de judecată competentă, iar nu și împotriva altor soluții decât cele enumerate de textul de lege, în același sens pronunțându-se și instanța supremă, prin decizia în interesul legii nr. LVII/2007.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 52 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul R.O. împotriva referatului din 5 iulie 2 2006 din dosarul nr. 1219/VIII/1/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiționar, s-a solicitat soluționarea unui conflict de competență ivit între Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu - Sărat.
Prin referatul din 5 iulie 2006, a fost respinsă plângerea petiționarului, ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu există niciun conflict de competență ivit între cele două unități de parchet.
Instanța a reținut, în esență, că, din interpretarea textului art. 2781 C. proc. pen., rezultă că numai împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror se poate face plângere la instanța de judecată competentă, iar nu și împotriva altor soluții decât cele enumerate de textul de lege, în același sens pronunțându-se și instanța supremă, prin decizia în interesul legii nr. LVII/2007.
Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs.
Recursul declarat de petiționar este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului.
Potrivit dispozițiilor art. 2871 alin. (l) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Or, în cauză, referatul împotriva căruia a formulat plângere petiționarul nu este dintre cele expres și limitativ prevăzute de textul de lege susmenționat.
În raport de considerentele expuse, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul petiționarului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.O. împotriva sentinței penale nr. 52 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.