Maintenance of preventive detention during execution of a European Arrest Warrant

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 8005/2/2008, în baza dispozițiile art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a menținut starea de arest preventiv a persoanei solicitate P.V., pe o perioadă de 30 zile, începând cu 8 ianuarie 2009, la 6 februarie 2009.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

La data de 10 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008 a înaintat lucrarea cu nr. 6232/II-5/2008 ce are ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Lleida - Spania împotriva numitului P.V.

Prin încheierea din 10 decembrie 2008, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate, potrivit dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 222/2008 pe o perioadă de 5 zile, până la 15 decembrie 2008 și a pus în vedere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București să prezinte mandatul european de arestare, emis de autoritățile spaniole, tradus în limba română.

La data de 15 decembrie 2008, prin încheiere motivată, Curtea a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate P.V. pe o perioadă de 24 zile, potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

Din examinarea actelor cauzei, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 252/2007 a Tribunalului Lleida - Spania, persoana solicitată a fost condamnată pentru delict împotriva sănătății publice de substanțe care cauzează prejudicii grave sănătății la 4 ani închisoare cu inhabilitate specială pentru dreptul de sufragiu pasiv pe perioada condamnării și amendă 500 euro cu o responsabilitate personală zilnică de douăzeci zile, la aceasta adăugându-se imputarea a o treime din costurile procesuale cauzate pe parcursul procesului.

În ce privește măsura arestării preventive s-a apreciat a fi legală și a fost menținută conform art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată, pe o perioadă de 30 zile.

Împotriva soluției de menținere a arestării preventive dispusă prin încheierea atacată a declarat recurs persoana solicitată care a cerut să fie judecat în stare de libertate susținând că nu s-au găsit probe care să-l incrimineze; a precizat că s-a aflat doar într-un loc, la un moment nepotrivit.

Soluția atacată va fi examinată în raport de prevederile art. 3856 C. proc. pen., cât și de respectarea dispozițiilor legii speciale care privesc proceduri privind arestare, precum și drepturile persoanei arestate în baza unui mandat de arestare.

Din verificarea actelor cauzei, se constată că prima instanță în derularea procedurii speciale de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare competente speciale împotriva cetățeanului român P.V., a respectat dispozițiile Legii nr. 302/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008, inclusiv, în ce privește arestarea persoanei solicitate și a menținerii în condițiile legii, a acestei măsuri.

Procedura specială amintită pornită împotriva recurentului a fost declanșată la 10 decembrie 2008, când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a cerut punerea în executare a mandatului european în baza ordinului de detenție european de autoritățile judiciare spaniole în temeiul sentinței executării nr. 252 din 17 iulie 2007.

În baza acestor documente, la aceeași dată, respectiv, 10 decembrie 2008, s-a emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ordonanța nr. 28 prin care s-a dispus reținerea cetățeanului P.V. în temeiul dispozițiile art. 881 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost ascultat în ședință publică persoana solicitată și prin încheiere Curtea de Apel București a dispus, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile. În continuarea aceleiași proceduri, la 15 decembrie 2008, prin încheiere motivată s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitată pe o perioadă de 24 zile.

Măsura dispusă respectă atât dispozițiile privind arestarea preventivă cuprinsă în norma generală procesual penală, cât și prevederile legii speciale cu referire la art. 89 și următorii din Legea nr. 302/2004, modificată privind arestarea persoanei solicitată, în cadrul procedurii speciale de punere în executare a mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, instanța ținând cont de împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării legale a executării mandatului european de arestare, instanța de judecată poate, conformându-se art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, să dispună la fiecare 30 zile, prin încheiere, fie menținerea arestării, fie punerea în libertate a persoanei solicitate.

În cursul procedurii desfășurată în cauză, prima instanță constatând necesitatea unei precizări din partea autorităților judiciare spaniole cu privire la completarea relațiilor privind caracterul definitiv al sentinței în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și eventuale căi de atac formulate împotriva aceleiași sentințe cu respectarea art. 94 din aceiași lege, a dispus amânarea cauzei și confirmându-se dispozițiile art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a menținut arestarea pe 30 zile.

Cum atât luarea cât și menținerea arestării s-a făcut cu respectarea legii, existând motive temeinice pentru amânarea cauzei, în scopul unei soluționări juste și legale a acestei solicitări, cât și pentru menținerea arestării se constată că soluția atacată, după cum și încheierea prin care a fost dispusă, sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute, prin respingerea recursului declarat de persoana solicitată potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, recurentul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva încheierii din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8005/2/2008.

Obligă recurenta persoană solicitată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.