Eligibility of children born during parental internal displacement for ethnic persecution compensation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant pension authority, thereby upholding the lower court’s order to annul the administrative decision and recognize the plaintiff as a beneficiary of the 2000 Law on victims of ethnic persecution for the period from her birth in 1944 until the cessation of persecutions in March 1945. The dispute concerned whether a child born in 1944 during her mother's forced internal displacement from one city to another qualified for compensation as a victim of ethnic persecution, with the defendant arguing that only individuals who were physically displaced at the time of the flight were eligible, while the plaintiff argued that children born during the refugee period shared the same legal status. The decisive legal basis was the interpretation of Article 1(c) of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and Government Decision No. 127/2002, where the court held that the statutory language does not distinguish between parents and children conceived or born during the refuge period, as all such individuals suffered the consequences of ethnic persecution from September 1940 to March 1945.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Eligibility of children born during parental internal displacement for ethnic persecution compensation: The dispute concerned whether a child born in 1944 during her mother's forced internal displacement from one city to another qualified for compensation as a victim of ethnic persecution, with the defendant arguing that only individuals who were physically displaced at the time of the flight were eligible, while the plaintiff argued that children born during the refugee period shared the same legal status. The decisive legal basis was the interpretation of Article 1(c) of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and Government Decision No. 127/2002, where the court held that the statutory language does not distinguish between parents and children conceived or born during the refuge period, as all such individuals suffered the consequences of ethnic persecution from September 1940 to March 1945.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded and upholding the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Brașov, anularea Hotărârii nr. 5062 din 16 aprilie 2008 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins cererea sa de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, creându-se o ilegalitate, deoarece mamei sale și fraților săi li s-au recunoscut aceste drepturi. A mai arătat că mama reclamantei s-a refugiat din orașul Zalău în orașul Brașov la data de 1 noiembrie 1940 împreună cu familia sa și că reclamanta s-a născut la data de 31 ianuarie 1944, în timpul refugiului mamei sale.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Brașov a solicitat respingerea acțiunii, menționând că de dispozițiile legii beneficiază doar copiii concepuți la data refugiului, iar reclamanta nu se găsește în această situație.
Prin sentința civilă nr. 94/ F din 16 iulie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 5062 din 16 aprilie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 31 ianuarie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile legale aferente.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență că reclamanta s-a născut la data de 31 ianuarie 1944 în orașul Stalin (Brașov) în timpul refugiului mamei sale, și a apreciat că pentru perioada dintre data nașterii reclamantei și data încetării persecuțiilor etnice (6 martie 1945) aceasta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta, C.J.P. Brașov, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, pârâta a apreciat că de prevederile Legii nr. 189/2000 nu beneficiază decât persoanele care s-au refugiat efectiv, nu și copiii acestora care s-au născut ulterior refugierii.
A mai arătat că reclamanta nu are statut de refugiat întrucât nu a fost născută și nici concepută la data refugierii familiei sale.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege persoanele de cetățenie română care în perioada 06 septembrie 1940 – 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 persoanele refugiate au fost asimilate celor strămutate.
După cum se poate observa, dispozițiile legale în materie nu fac nici un fel de distincție între părinții și copiii lor concepuți ori născuți în perioada refugiului, aceștia din urmă suportând, alături de părinți, consecințele persecuțiilor din motive etnice.
În cauză, reclamanta s-a născut la data de 31 ianuarie 1944, în timpul refugiului mamei sale din localitatea Zalău în localitatea Brașov și a suportat persecuțiile etnice până la data încetării acestora, adică până la data de 6 martie 1945.
Prin urmare, prima instanță a apreciat corect că reclamanta îndeplinește condițiile pentru a beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta C.J.P. Brașov și va menține, ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Brașov împotriva sentinței civile nr. 94/ F din 16 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.