Criminal liability for judicial error in civil judgments and limits of appellate review under Art. 278¹ CPP

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarele Z.S.l., K.I. și L.I. împotriva rezoluției din 11 iunie 2008 dată în dosarul nr. 192/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petiționarele au solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul judecător L.E. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., susținând că, în soluționarea a două dosare civile aflate pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, a pronunțat hotărârile pe baza unor expertize incorect întocmite, a unui plan de situație fals, reținându-se o situație de fapt eronată, care a dus la încălcarea proprietății petiționarelor.

Prin rezoluția din 11 iunie 2008, dată în dosarul nr. 192/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul magistrat, pentru infracțiunea reclamată, reținându-se că, din verificările efectuate, nu rezultă că acesta nu ar fi îndeplinit un act sau l-a îndeplinit în mod defectuos, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin care să cauzeze vătămarea unor interese legale ale petiționarelor.

Prin rezoluția din 22 august 2008, dată în dosarul nr. 603/ll/2/2008 de către procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarele au criticat ambele rezoluții.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarelor, reținând, în esență, că, în cauză, în raport de textul incriminator prevăzut de art. 246 C. pen., nu s-a făcut dovada că petiționarii au suferit o vătămare a intereselor lor, urmare unei acțiuni ilicite a judecătorului, care a soluționat acțiunile civile.

S-a mai reținut că pronunțarea unei soluții în defavoarea petiționarilor nu semnifică automat o neîndeplinire corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către judecător.

Împotriva sentinței au declarat recurs petiționarele, pe care l-au motivat în scris la dosar.

Recursurile declarate de petiționare împotriva sentinței sunt nefondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționare, ca nefondată, reținându-se că intimatul judecător și-a îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarelor.

Criticile petiționarelor, care se referă la modul de soluționare a cauzelor civile de către intimatul judecător, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratei sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate de petiționari.

Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată, își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate și desființate prin intermediul căilor legale de atac.

Desfășurarea activității de jurisdicție nu poate fi concepută fără independența și autonomia acelora care realizează sau înfăptuiesc justiția, principiu înscris în Constituție și în Statutul Magistraților.

Așa fiind, hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor legale de atac, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune.

De altfel, în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., judecătorul este investit doar cu verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror și nu se poate substitui instanței civile care a pronunțat soluția pe baza probatoriului examinat nemijlocit într-o cauză civilă.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționare, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele petiționare Z.S.l., K.I. și L.I. împotriva sentinței penale nr. 129 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentele petiționare la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.