Criminal non-prosecution for alleged boundary alteration and land encroachment; insufficiency of elements for possession and housing disturbance offenses
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the complainant, upholding the lower court’s decision and the prosecutor’s resolution to not initiate criminal proceedings, thereby leaving the initial refusal of prosecution in force. The dispute involved a complaint for alleged criminal offenses of disturbance of possession, failure to respect judicial decisions, and disturbance of housing use, stemming from the complainant’s allegations that a neighboring property owner altered boundary markers, occupied the complainant’s land with construction materials, and modified drainage systems. The Court found the appeal unfounded, determining that the investigative authorities and the court of first instance correctly concluded that the material elements for the specified crimes under Articles 220, 271, and 320 of the Penal Code were not established, specifically because evidence showed the boundary fence had been built by a previous owner and the accused had not modified its location or deposited materials on the complainant’s property. Applying Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, the Court confirmed the legality and well-foundedness of the non-prosecution decision and ordered the losing appellant to pay 200 lei in judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 220 C. pen, art. 271 C. pen, art. 320 C. pen, art. 10 lit. d) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Criminal non-prosecution for alleged boundary alteration and land encroachment; insufficiency of elements for possession and housing disturbance offenses: The dispute involved a complaint for alleged criminal offenses of disturbance of possession, failure to respect judicial decisions, and disturbance of housing use, stemming from the complainant’s allegations that a neighboring property owner altered boundary markers, occupied the complainant’s land with construction materials, and modified drainage systems. The Court found the appeal unfounded, determining that the investigative authorities and the court of first instance correctly concluded that the material elements for the specified crimes under Articles 220, 271, and 320 of the Penal Code were not established, specifically because evidence showed the boundary fence had been built by a previous owner and the accused had not modified its location or deposited materials on the complainant’s property. Applying Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, the Court confirmed the legality and well-foundedness of the non-prosecution decision and ordered the losing appellant to pay 200 lei in judicial costs to the state.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited to impose judicial costs on the losing appellant.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, petiționarul I.S. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numitei C.M., avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburarea de posesie prevăzută de art. 220 C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen. și tulburarea folosinței locuinței prevăzută de art. 320 C. pen.
În plângerea sa, petiționarul a arătat că sus-numita intimată, în calitate de proprietară asupra unui lot de teren vecin cu al său ar fi schimbat semnele de hotar dintre proprietăți, prin desființarea gardului, ar fi ocupat suprafețe de tern aparținând petentului cu diferite materiale de construcții și ar fi modificat poziția inițială a scocurilor și burlanelor de scurgere a apei pluviale.
Prin rezoluția nr. 57/P/2008 din 30 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față numita C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 220, 271 și 320 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, plângere care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 721/II121/2008 din 21 iulie 2008.
Nemulțumit, petiționarul s-a adresat instanței, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 111 din 2 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba-lulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.S. împotriva rezoluției nr. 57/P/2008 din 30 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimata C.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice și că din actele dosarului nu rezultă săvârșirea infracțiunilor reclamate, că, gardul dintre proprietățile petentului și intimatei a fost edificat de propietara anterioră, că intimata nu a modificat amplasamentul acestuia și nici nu a depozitat materiale de construcție pe terenul propietatea petiționarului.
Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recursul de față, solicitând, în cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea Curții de Apel Alba-lulia deoarece, apreciază petiționarul la dosarul cauzei există suficiente probe cu privire la săvârșirea de către intimată a infracțiunii de tulburare de posesie .
Recursul nu este fondat.
Soluția neînceperii urmăririi penale împotriva intimatei C.M., adoptată de procuror și confirmată atât de procurorul ierarhic superior și de prima instanță, este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen. și tulburarea folosinței locuinței prevăzută de art. 320 C. pen., infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de aceasta.
Față de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice desființarea rezoluției procurorului și casarea sentinței instanței de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.S.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.S. împotriva sentinței penale nr. 111 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba – lulia, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009.