Jurisdiction referral upheld in challenge to land restitution order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the plaintiff company’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision that declined jurisdiction and referred the case to the Râmnicu Sărat District Court; as a result, that referral remains in force. The underlying dispute concerned the plaintiff’s application to suspend a Prefect’s order (issued under Law No. 18/1991) that returned 2.33 ha of land to a commune, and a government response rejecting an administrative complaint. The decisive legal basis was that under Articles 53 and 54 of Law No. 18/1991, which constitute a special procedure, the district court where the land is located has exclusive material jurisdiction over challenges to such prefectural orders; this special rule prevails over the general provisions of Law No. 554/2004 on administrative litigation, and jurisdiction is determined solely by the issuing authority of the contested act.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdiction referral upheld in challenge to land restitution order: The underlying dispute concerned the plaintiff’s application to suspend a Prefect’s order (issued under Law No. 18/1991) that returned 2.33 ha of land to a commune, and a government response rejecting an administrative complaint. The decisive legal basis was that under Articles 53 and 54 of Law No. 18/1991, which constitute a special procedure, the district court where the land is located has exclusive material jurisdiction over challenges to such prefectural orders; this special rule prevails over the general provisions of Law No. 554/2004 on administrative litigation, and jurisdiction is determined solely by the issuing authority of the contested act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.B. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, secretariatul general al Guvernului, Prefectul Județului Buzău, Primăria Comunei Valea Râmnicului suspendarea efectelor Ordinului nr. 792/2007 emis de Instituția Prefectului județului Buzău, prin care s-a dispus restituirea în proprietatea comunei Valea Râmnicului a suprafeței de 2,33 ha pentru reîntregirea iazului comunal, precum și, a răspunsului nr. 15/A/329/CA din 18 februarie 2008 emis de Guvernul României, secretariatul general al Guvernului prin care a fost respinsă reclamația administrativă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, existând un caz bine justificat pentru a dispune suspendarea actelor administrative contestate, măsura fiind necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Pârâtele Primăria Comunei Valea Râmnicului și Instituția Prefectului Județului Buzău au invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale, în raport de faptul că Ordinul Prefectului nr. 792 din 8 noiembrie 2007 a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, act normativ care stabilește competența judecătoriei în soluționarea cererilor de anulare a unor astfel de acte administrative.
Pârâtul Guvernul României, secretariatul general al guvernului a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității capătului doi de cerere pe motiv că adresa de răspuns nu este act administrativ.
Prin sentința civilă nr. 2083 din 25 august 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut în esență că Ordinul nr. 792 din 8 noiembrie 2007 a fost emis de Prefectul Județului Buzău în baza Legii nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, care stabilește potrivit art. 54 cu referire la art. 53 din această lege că, judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, este competentă să soluționeze în fond acțiunea prin care se contestă acest ordin.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului doi de cerere, invocată de pârâtul Guvernul României, secretariatul general al guvernului, prin întâmpinare, Curtea a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 137, se va pronunța mai întâi asupra excepției de necompetență materială, excepție de procedură, dilatorie și absolută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S.B. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se susține că instanța care a pronunțat hotărârea ce face obiectul prezentului recurs ar fi trebuit să observe că, în condițiile în care cererea de anulare a actelor administrative este de competența Curții de Apel București, este mai mult decât evident că și cererea de suspendare a acestor acte este de competența aceeași instanțe.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta SC S.B. SRL precizează că cererea de suspendare a Ordinului nr. 792 din 8 noiembrie 2007 emis de Prefectul Județului Buzău în baza Legii nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, trebuia soluționată de Curtea de Apel București, având în vedere temeiul de drept indicat, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Față de aceste precizări, Curtea consideră această critică nefondată, instanța de fond reținând în mod corect că nu are relevanță în stabilirea competenței de soluționare a acțiunii în contencios administrativ calitatea sau nivelul la care funcționează instituția care a soluționat plângerea administrativă, competența materială stabilindu-se, exclusiv, în raport de instituția care a emis actul administrativ contestat.
Pe de altă parte, Legea nr. 554/2004, modificată și completată, reprezintă legea generală în materia contenciosului administrativ,aplicabilă actelor administrative în măsura în care nu este prevăzută o procedură specială de contestare.
Or, în prezenta cauză, ordinul contestat a fost emis de Prefectul Județului Buzău în baza Legii nr. 18/1991, republicată, modificată și completată, care stabilește la art. 54 cu referire la art. 53 că, judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, este competentă să soluționeze în fond acțiunea prin care se contestă ordinul Prefectului.
Este adevărat că recurenta a introdus acțiunea, având ca obiect anularea Ordinului nr. 792/2007 emis de Instituția Prefectului județului Buzău precum și a răspunsului nr. 15/A/329/CA din 18 februarie 2008 emis de Guvernul României, secretariatul general al guvernului, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, însă și această cauză a fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei Buzău, prin admiterea excepției de necompetență materială.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile anterior indicate precum și în virtutea principiului conform căruia specialul prevalează generalului, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S.B. SRL împotriva sentinței civile nr. 2083 din data de 25 august 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2009.