Criminal liability for prosecutorial case management: non-criminality of procedural error absent proof of bad faith or self-interest

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.Șt. împotriva rezoluțiilor nr. 80/P/2008 din 29 mai 2008 și nr. 257/11/2/2008 din 8 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de prim procurorul D.V. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., susținând că, în mod greșit, s-a dispus conexarea a două cereri adresate de petiționar către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, la cererea de revizuire aflată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, deși acestea se refereau la cauze diferite.

Prin rezoluția din 29 mai 2008, dată în dosarul nr. 80/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul procuror, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că, din verificările efectuate, nu rezultă că acesta nu ar fi îndeplinit un act sau l-a îndeplinit în mod defectuos, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin care să cauzeze vătămarea unor interese legale ale petiționarului.

Prin rezoluția din 8 iulie 2008, dată în dosarul nr. 257/ll/2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele rezoluții.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că, în raport de conținutul cererilor formulate de petiționar, procurorul a efectuat verificări și a identificat dosarul aflat în arhiva parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, la care Ie-a înaintat. S-a mai reținut că cererile, și nu dosarele au fost conexate, întrucât s-a apreciat că cererile petiționarului vizează aceeași cauză, cele două dosare înregistrate pe rolul unor instituții diferite urmându-și însă, în mod independent, cursul firesc. Așa fiind, în sarcina intimatului nu se poate reține comiterea vreuneia dintre faptele pretins săvârșite.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței, motivat la dosar, este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, pe baza actelor de cercetare și verificare efectuate, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului cu prilejul instrumentării cererilor formulate de petiționar.

Criticile petiționarului referitoare la greșita conexare de către intimatul procuror a cererilor formulate nu pot fi primite, întrucât activitatea desfășurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 C. pen. Legalitatea și temeinicia activității efectuate de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen.

Drept urmare, nu se poate reține că procurorul și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat sau de rea-credință.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.Șt., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.Șt. împotriva sentinței penale nr. 66 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2008.