Attempted aggravated homicide: sufficiency of evidence against self-incrimination claims and sentencing proportionality for permanent infirmity

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 472 din 09 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1521/89/2007, Tribunalul Vaslui, secția penală, a condamnat pe inculpatul A.I.A., poreclit G., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că partea vătămată C.Ș. a renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată de la inculpat o bâtă din lemn de esență jugastru, corp delict.

Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, suma de 54 lei și Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime Iași, suma de 1345,34 lei, cheltuieli de spitalizare, actualizate la data plății.

În esență, tribunalul a reținut că, în seara zilei de 22 iulie 2005, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul împreună cu făptuitorul G.A.G. a aplicat părții vătămate mai multe lovituri peste cap și corp, cu o bâtă, cauzându-i leziuni ce au necesitat aproximativ 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viața. Totodată partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică consecutiv absenței unui fragment osos cranian de 5 x 5 cm. prin craniectomie.

Inculpatul a părăsit locul faptei, fiind identificat după mai mult de un an în municipiul București. Al doilea făptuitor nu a fost găsit. Cu ocazia cercetării judecătorești inculpatul s-a sustras de la judecată, părăsindu-și domiciliul și chiar țara.

Prin decizia penală nr. 75 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel care viza în principal nevinovăția sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel.

Înalta Curte, examinând probele dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Susținerea făcută în cadrul fazei de urmărire penală de către inculpat referitoare la nevinovăția sa este înlăturată de următoarele probe: declarațiile date de partea vătămată încă de la primele cercetări, actele medico-legale și de spitalizare a părții vătămate, martorii R.M., R.C., N.V., G.I., C.I., C.V.D., C.Z.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, în cauză nu există asemenea fapte sau împrejurări care să confirme declarațiile inculpatului. Dimpotrivă, există o multitudine de probe care confirmă susținerile părții vătămate privind agresiunea inculpatului asupra acestuia, agresiune săvârșită în două faze în aceeași zi.

Însăși sustragerea inculpatului și refuzul de a se prezenta în instanță și de a-și susține apărarea, ori de a propune probe în apărare demonstrează vinovăția acestuia și intenția de a se sustrage răspunderii penale.

Nu există nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.

Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., invocat ca motiv de casare, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, deoarece, ambele instanțe au avut în vedere atât gravitatea faptei de tentativă de omor calificat săvârșită de inculpat, care a avut drept consecință crearea de suferințe și a unei infirmități permanente părții vătămate, prin lipsa unei substanțe osoase craniene de 5x5 cm, ca urmare a craniectomiei și care i-a pus în pericol viața, cât și persoana inculpatului, nesincer, violent.

Pedeapsa principală de 10 ani închisoare corespunde acestor criterii esențiale prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2008.