Liability of prosecutors for abuse of office in refusing to initiate criminal proceedings

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55/ P din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale pentru minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.O.I. împotriva Rezoluției nr. 69/II/2/2008 din 25 februarie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rezoluție pe care a menținut-o.

În considerentele hotărârii, instanța a arătat că intimații, în calitate de primi procurori nu au constatat săvârșirea, cu știință, a unui abuz în serviciu de către primarul comunei M.V., prin amendarea repetată a SC S.D.P. SRL și netrimiterea în instanță decât a unei plângeri contravenționale, dispunând prin Ordonanța nr. l580/P/2005 din 21 februarie 2006, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., precum și scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative de 300 lei învinuitei R.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin rezoluția nr. 307/P/2007 din 28 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații S.I. și C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. S-a reținut că procurorii intimați s-au pronunțat pe baza probelor existente la dosar și a convingerii lor în legătură cu existența ori cu inexistența faptelor cercetate.

Plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 69/II/2/2008 din 25 februarie 2008.

Soluționând plângerea petentului formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., Curtea de apel Constanța a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă aceeași Curte de apel este legală, întrucât intimații nu au săvârșit acte materiale care să poată fi considerate ca întrunind elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

A fost menținută rezoluția atacată, rezoluție în care se reține că plângerea formulată de P.O.l., în calitate de administrator al SC S.D.P. SRL Tulcea împotriva rezoluțiilor date de intimații procurori, nu a fost încă soluționată, dosarul aflându-se pe rolul Judecătoriei Tulcea.

Recursul declarat de petent este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Conform art. 278 alin. (l) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instanță.

Prin urmare, îi revine instanței de judecată competența de a cenzura soluția adoptată de procurori, în cadrul textului procedural menționat.

Or, în speță, petentul nu a depus la dosar o hotărâre judecătorească din care să rezulte că soluția adoptată de intimați este contrară legii și probelor administrate în cauză, dosarul fiind în curs de soluționare.

Potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Prin urmare, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a plângerii petentului, soluție pronunțată prin sentința atacată, este legală.

Exprimarea opiniei unui procuror prin rezoluția sau ordonanța pe care o adoptă nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor de serviciu, ci, dimpotrivă, o exercitare a acestora, în condițiile în care nu s-a evidențiat, prin probe, comiterea unor fapte penale, cum este cazul în speță.

Totodată, Înalta Curte reține că asupra temeiniciei și legalității unei soluții de neîncepere a urmăriri penale, de scoatere de sub urmărire penală, ori de încetare a urmăririi penale adoptate de procuror, se pronunță instanța de judecată, în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., iar nu Parchetul, care deja și-a exprimat opinia.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.O.l. împotriva Sentinței penale nr. 55/ P din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2008.