Standing under administrative litigation law: requirement of injury to a right recognized by law for challenging a professional statute
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, thereby upholding the lower court's decision to reject the action, resulting in the preservation of the challenged statute. The dispute involved a union of legal advisors seeking to establish the absolute nullity of the Statute of the Advocacy Profession and consequently the repeal of specific provisions of Law No. 51/1995, challenging the enactment of this regulatory framework through administrative litigation. The decisive legal basis for the dismissal was the finding that the appellant failed to demonstrate injury to a right recognized by law as required by Article 1 of Law No. 29/1990, which governs standing in administrative litigation, rendering the other procedural and substantive arguments moot.
Legislator headnote
AI generatedart. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 261 pct. 5 C. proc. civ; Standing under administrative litigation law: requirement of injury to a right recognized by law for challenging a professional statute: Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Uniunea Consilierilor Juridici din România, filiala Suceava, în contradictoriu cu Uniunea Asociaților din România, Președinția României, Guvernul României, Camera Deputaților, Senatul României, Ministerul Justiției, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Statutului profesiei de avocat (M. Of. nr. 284/31.05.2001) și pe cale de consecință, să se constate că art. 61 lit. d) și art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, au fost abrogate.
Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 86 din 22 mai 2002, a respins acțiunea, reținând, în principal, că reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990; că, oricum, aspectele invocate în acțiune nu sunt supuse cenzurii instanței judecătorești.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență: întâi, că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept; în al doilea rând că, hotărârea este lipsită de temei legal și, totodată, că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Aplicând aceste prevederi legale, referitoare la dreptul la acțiune în contencios administrativ, a persoanei fizice sau juridice, care au fost vătămate într-un drept recunoscut de lege, prima instanță a reținut corect că reclamanta nu a făcut dovada vătămărilor aduse în drepturile sale recunoscute de lege, prin adoptarea Statutului profesiei de avocat.
Evident, prima instanță, reținând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, și-a motivat hotărârea în fapt și în drept, așa cum pretind dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În raport cu aceste date, se constată că, celelalte aspecte invocate în recurs, nu sunt de natură să determine casarea sentinței.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Uniunea Consilierilor Juridici din România, filiala Suceava, împotriva sentinței nr. 86 din 22 mai 2002, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.