Proof by witness declaration of ethnic persecution for refugee status recognition under O.G. 105/1999
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Council, upholding the appellate court’s decision to annul the administrative refusal and obligating the defendant to recognize the claimant’s refugee status due to ethnic persecution during the period from August 1944 to March 1945 and to grant the corresponding financial rights under O.G. no. 105/1999. The dispute concerned a contentious administrative action challenging an administrative act that denied the claimant’s status as a refugee from ethnic persecution, with the core factual issue being whether the claimant had sufficiently proven her forced relocation from her domicile to another locality during the specified historical period. The court ruled in favor of the claimant, determining that the evidence provided, including official civil status acts, sworn witness statements, and direct testimony, satisfied the evidentiary requirements set forth in Article 61 of O.G. no. 105/1999 and Article 4 of the Norms for the Application of this Act (approved by H.G. no. 127/2002), which permit proof of such circumstances via witness declarations in the absence of official documents, thereby rejecting the defendant’s argument that the information was contradictory or insufficient.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Proof by witness declaration of ethnic persecution for refugee status recognition under O.G. 105/1999: no. 105/1999. The dispute concerned a contentious administrative action challenging an administrative act that denied the claimant’s status as a refugee from ethnic persecution, with the core factual issue being whether the claimant had sufficiently proven her forced relocation from her domicile to another locality during the specified historical period. The court ruled in favor of the claimant, determining that the evidence provided, including official civil status acts, sworn witness statements, and direct testimony, satisfied the evidentiary requirements set forth in Article 61 of O.G. no. 105/1999 and Article 4 of the Norms for the Application of this Act (approved by H.G. no. 127/2002), which permit proof of such circumstances via witness declarations in the absence of official documents, thereby rejecting the defendant’s argument that the information was contradictory or insufficient.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21781 din 9 iulie 2007 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, nu există motive pentru respingerea cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, hotărârea atacată fiind netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr. 293/2008 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 10 august 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că probatoriului administrat în cauză, respectiv acte de stare civilă, declarațiile autentice ale martorilor, declarația martorului audiat în mod nemijlocit și interogatoriul reclamantei, atestă cu caracter unitar refugiul acesteia din localitatea de domiciliu Diviciorii Mari, județul Cluj, în localitatea Mociu, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că în concordanță cu prevederile legale, sunt necesare două surse de informație care să indice aceleași date relativ la data de plecare, localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu, or, în speță există o singură declarație.
Totodată, susține recurenta, datele furnizate în cauza dedusă judecății sunt insuficiente și contradictorii.
Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată, sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la filele 9 - 17 din dosarul de fond, declarația martorului audiat nemijlocit de instanță, rezultă că intimata - reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Totodată, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei în ce privește existența unor date contradictorii nu pot fi reținute, întrucât din probatoriul administrat rezultă neechivoc refugiul reclamantei din localitatea de domiciliu urmare a persecuțiilor etnice suferite, respectiv data de plecare, localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 293/2008 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.