Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3527/2008 AI generated

Recognition of ethnic refugee status under Emergency Decree 105/1999 based on witness testimony in lieu of official documents

Case Number Decizia nr. 3527/2008
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Public Administration Authority, upholding the lower court’s decision that recognized the claimant's status as an ethnic refugee and ordered the authority to grant her financial rights under emergency decree no. 105/1999 retroactively to 2007. The dispute concerned an administrative challenge to the denial of refugee status for a resident displaced due to ethnic persecution following the cession of Northern Transylvania between 1940 and 1945, with the appellant arguing that witness testimony was insufficient and contradictory regarding key migration details. The Supreme Court ruled that the evidence met the legal burden of proof, rejecting the argument that two consistent information sources were strictly required, and affirmed that under Article 61 of Emergency Decree no. 105/1999 and Article 4 of the normative approved by Government Decree no. 127/2002, refugee status could be validated via official documents or, in their absence, through witness declarations, thereby confirming the validity of the refugee classification and the entitlement to reparatory measures.

Legislator headnote

AI generated

art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Recognition of ethnic refugee status under Emergency Decree 105/1999 based on witness testimony in lieu of official documents: 105/1999 retroactively to 2007. The dispute concerned an administrative challenge to the denial of refugee status for a resident displaced due to ethnic persecution following the cession of Northern Transylvania between 1940 and 1945, with the appellant arguing that witness testimony was insufficient and contradictory regarding key migration details. The Supreme Court ruled that the evidence met the legal burden of proof, rejecting the argument that two consistent information sources were strictly required, and affirmed that under Article 61 of Emergency Decree no. 105/1999 and Article 4 of the normative approved by Government Decree no. 127/2002, refugee status could be validated via official documents or, in their absence, through witness declarations, thereby confirming the validity of the refugee classification and the entitlement to reparatory measures.

Keywords

AI generated
recognition of refugee status ethnic persecution witness testimony status of official legal status administrative decree

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural basis for dismissing the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta N.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21502 din 27 iunie 2007 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, nu există motive pentru respingerea cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, datele prezentate nefiind contradictorii.

Prin Sentința Civilă nr. 729 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 5 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că probatoriului administrat în cauză, respectiv acte de stare civilă și declarațiile martorilor audiați în mod nemijlocit, atestă cu caracter unitar calitatea de refugiați a reclamantei și a familiei acesteia, refugiul fiind determinat de persecuțiile etnice în urma cedării Ardealului de Nord.

împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că în concordanță cu prevederile legale, ar fi fost necesare două surse de informație care să indice aceleași date relativ la data de plecare, localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu.

Or, susține recurenta, datele furnizate de către cei doi martori în cauza dedusă judecății sunt insuficiente și contradictorii.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată, sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la filele 7 - 14, respectiv 16, 17 din dosarul de fond, declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, rezultă că intimata - reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Totodată, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei în ce privește existența unor date contradictorii nu pot fi reținute, întrucât din probatoriul administrat rezultă neechivoc refugiul reclamantei din localitatea de domiciliu urmare a persecuțiilor etnice suferite, respectiv data de plecare, localitatea, motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 729 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.