Administrative refusal to recognize refugee status under Law No. 189/2000 annulled and reparation measures ordered for individual born during parents' forced displacement

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Z.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov, anularea Hotărârii nr. 19377 din 15 august 2007 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, nu există motive pentru respingerea cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, hotărârea atacată fiind netemeinică și nelegală.

Prin sentința civilă nr. 3195 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 aprilie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 01 septembrie 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că potrivit probatoriului administrat reclamanta s-a născut la data de 8 aprilie 1942, în comuna Sarighiol - Dealu, Județul Tulcea, după strămutarea părinților săi ca urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, din Județul Durostor, Bulgaria, în Județul Ialomița - România, iar, ulterior, în Județul Tulcea.

În atare condiții, prima instanță a apreciat că reclamanta se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Ilfov, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu face dovada faptului că a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu în perioada 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945.

Se mai arată că, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, perioada de refugiu a părinților reclamantei este 15 septembrie 1940 - 01 octombrie 1940, astfel încât legea acordă măsurile reparatorii numai pentru perioada în speță.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță.

Se constată că probatoriul administrat, în speță înscrisurile aflate la filele 6 - 16 din dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimata - reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 3195 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.