VAT exemption scope for unaccredited distance-learning activities in higher education institutions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the university, upholding the appellate court’s decision that rejected the taxpayer’s claim to annul the tax inspection report and VAT assessments. The dispute concerned whether the public university was liable for value-added tax (VAT) on tuition and admission fees collected between 2001 and 2006 for distance-learning programs in Law, Finance-Banking, and Economics at specific locations; the tax authorities argued these activities were not covered by the institution’s accreditation, which only authorized "day" (full-time) studies under Government Orders No. 696/2000, 410/2002, and 1082/2003. Relying on the Fiscal Code and Government Emergency Ordinance No. 17/2000, the Court held that the VAT exemption for educational institutions applies strictly to authorized activities, and because the university lacked a provisional license or accreditation for distance education, it did not qualify for the tax relief, confirming that the tax office correctly imposed VAT on the unlicensed revenues.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000, art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002, art. 2 din Legea nr. 88/1993, art. 16 din Legea nr. 84/1995, art. 312 din C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; VAT exemption scope for unaccredited distance-learning activities in higher education institutions: The dispute concerned whether the public university was liable for value-added tax (VAT) on tuition and admission fees collected between 2001 and 2006 for distance-learning programs in Law, Finance-Banking, and Economics at specific locations; the tax authorities argued these activities were not covered by the institution’s accreditation, which only authorized "day" (full-time) studies under Government Orders No. 696/2000, 410/2002, and 1082/2003. Relying on the Fiscal Code and Government Emergency Ordinance No. 17/2000, the Court held that the VAT exemption for educational institutions applies strictly to authorized activities, and because the university lacked a provisional license or accreditation for distance education, it did not qualify for the tax relief, confirming that the tax office correctly imposed VAT on the unlicensed revenues.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 aprilie 2008 la Curtea de Apel Craiova, Universitatea C.B. Târgu Jiu a formulat recurs împotriva sentinței nr. 66 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței Curții de Apel în sensul admiterii acțiunii recurentei - reclamante.
În motivarea recursului, recurenta susține că potrivit Legii nr. 84/1955 privind învățământul art. 60 alin. (1) prevede că: activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral cu frecvență redusă și la distanță.
Așa fiind, a susținut recurentul activitatea desfășurată de universitate „învățământul la distanță” în perioada 1999-2002, este legală întrucât universitatea avea cursuri de zi și chiar neautorizată dacă ar fi, recurenta consideră că nu este activitate de comerț și ca atare nu există o bază legală pentru calcularea T.V.A..
A.N.A.F. și D.G.F.P. a Județului Gorj a formulat întâmpinare la 14 iulie 2008, precizând că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că prin H.G. nr. 696 din 17 august 2000 Universitatea C.B. Târgu Jiu, a fost acreditată privind specializarea Drept - forma învățământ „zi”, neexistând o acreditare sau autorizație de funcționare provizorie pentru forma de „învățământ la distanță”.
Mai mult se menționează că numai în măsura în care unitatea de învățământ ar fi îndeplinit condiția legală de a fi autorizată să funcționeze provizoriu sau de a fi acreditată ar fi putut beneficia de scutire de T.V.A.
Se mai arată de intimata că atât din conținutul H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior cât și din conținutul H.G. nr. 1082/2003 pentru modificarea H.G. nr. 410/2002, se reține că Universitatea C.B. Târgu Jiu, a fost acreditată pentru forma de învățământ „zi” pentru specializările drept, finanțe - bănci și economia comerțului, turismului și serviciilor și nu pentru forma de „învățământ la distanță”.
Legea privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor prevede ca autorizarea de funcționare provizorie pentru facultate, colegii și specializări, se acordă de Guvern, iar hotărârile emise de acesta, în aplicarea legii stipulează specializarea, durata studiilor și forma de organizare respectiv „zi”, „învățământ la distanță”, „ învățământ cu frecvența redusă”.
Potrivit adresei nr. 24319 din 22 ianuarie 2007 a M.E.C. – Direcția de Audit „ Specializările învățământ la distanță, drept, Târgu Jiu și „învățământ la distanță” Drept Slatina, nu figurează în nici o hotărâre de guvern ca fiind autorizate provizoriu sau acreditate.
Specializările învățământ „la distanță” finanțe bănci Târgu Jiu – „învățământ la distanță” - economia comerțului, turismului și serviciilor Slatina, nu figurează în H.G. nr. 1082/2003 pentru modificarea H.G. nr. 410/2002.
Deci a subliniat intimata-pârâtă, întrucât recurenta-reclamantă nu deține autorizație de funcționare provizorie pentru forma de învățământ „la distanță” – specializările drept, finanțe-bănci, economia comerțului, turismului și serviciilor, desfășurate la „Slatina și Târgu Jiu, Universitatea „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu nu se încadrează în categoria instituțiilor de învățământ care pot beneficia de scutire de plata TVA, conform prevederilor art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000, art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002 și art. 141 lit. f) din C. fiscal.
Cât privește susținerea recurentei că s-ar datora T.V.A., intimata a invocat dispozițiile art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A. potrivit cărora: „sunt scutite de T.V.A. următoarele operațiuni :
A) Livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată…;
B) Unitățile și instituțiile de învățământ aprobate prin Legea Învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările, iar potrivit pct. 4.2. din H.G. nr. 401/2000 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000: „sunt scutite de T.V.A., unitățile autorizate de M.E.N., să desfășoare activitățile cuprinse în sistemul național de învățământ reglementate de art. 15 alin. (5) din Legea Învățământului nr. 84/1995 republicată”.
Deci plata T.V.A. a precizat intimata pentru prestările de servicii rezultate din activitățile neautorizate desfășurate de recurentă, fără a avea vreo legătură cu caracterul comercial sau necomercial al activității desfășurate.
În fața instanței de recurs nu s-au mai administrat alte probe, față de cele prezentate în fața instanței de fond.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 66 din 6 martie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de Universitatea C.B. Târgu Jiu, în contradictoriu cu D.G.F.P. a Județului Gorj și A.N.A.F., având ca obiect anularea actului de control taxe și impozite.
Instanța de fond a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2006, reclamanta Universitatea C.B. Târgu Jiu, a fost supusă unei inspecții fiscale ce a vizat perioada 1 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2006. Organul fiscal a reținut că în perioada ianuarie 2001 – aprilie 2005, recurenta - reclamantă a încasat de la cursanți taxe școlare pentru activitățile de învățământ universitar, forma învățământ la distanță, specializările drept, finanțe - bănci, economia comerțului turismului și serviciilor desfășurate, la Slatina și Târgu Jiu, fără să dețină autorizație provizorie de funcționare sau acreditare pentru această formă de învățământ.
S-a mai reținut că în anii 2001 - 2003, universitatea a organizat concurs de admitere la specializările drept, finanțe - bănci, economia comerțului, turismului și serviciilor, „învățământ la distanță”, desfășurate la Slatina și Târgu Jiu, încasând taxa de participare, fără însă a deține autorizație provizorie de organizare – admitere.
Ca atare, organul fiscal a procedat la calcularea T.V.A. asupra veniturilor astfel obținute.
Instanța de fond a reținut a fi incidente în cauză dispozițiile art. 2 din Legea nr. 88/1993, republicată, potrivit cărora instituțiile de învățământ superior funcționează pe principiul nonprofit. De asemenea se rețin incidente dispozițiile art. 29 din același act normativ care stipulează că „specializările sunt considerate unități distincte care se supun separat procedurii de evaluare academică și acreditare prevăzute de lege”.
S-au mai reținut a fi aplicabile dispozițiile art. 15 și art. 16 din Legea nr. 84/1995 și cele ale Ordinului M.E.N., nr. 3289 din 19 februarie 1998, nr. 5181/1998, potrivit cărora, centrele de învățământ la distanță operează în cadrul specializărilor autorizate sau acreditate conform cu reglementările legale.
Conform H.G. nr. 696 din 17 august 2000, pentru Universitatea C.B. Târgu Jiu a fost acreditată specializare drept, forma de învățământ zi, neacordându-se astfel o acreditare sau autorizare de funcționare provizorie pentru forma de învățământ la distanță.
Deci, a reținut instanța de fond, recurenta – reclamant nu este scutită de plata T.V.A..
Verificându-se actele cauzei, hotărârea atacată, și avându-se în vedere motivele de recurs formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și temeinică astfel că recursul declarat va fi respins în baza art. 312 din C. proc. civ.
Conform H.G. nr. 410/2002 și H.G. nr. 1082/2003 se constată că Universitatea C.B. Târgu Jiu a fost acreditată pentru forma de învățământ la zi și nu pentru forma de învățământ la distanță.
Deci reclamanta nedeținând autorizație de funcționare provizorie pentru forma de „învățământ la distanță”, specializările drept, finanțe - bănci, economia comerțului, turismului și serviciilor, desfășurate la Slatina și Târgu Jiu Universitatea C.B. Târgu Jiu, nu se încadrează în categoria instituțiilor de învățământ care pot beneficia de scutiri de plata T.V.A..
Așa fiind în mod corect, intimata a emis Decizia nr. 114/2007 și adresa din 22 ianuarie 2007 stabilindu-se astfel ca recurenta - reclamantă să plătească T.V.A. pentru veniturile obținute din taxa de școlarizare și taxa de participare la concursurile de admitere.
Recursul declarat fiind neîntemeiat urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Universitatea C.B. Târgu Jiu împotriva sentinței nr. 66 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.