Nullity of unargued cassation appeal in state liability claim for alleged abuses and property damages

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București sub nr. 3059/4 din 13 martie 2006, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței, prin hotărârea ce va pronunța, obligarea acestuia la plata sumei de 3.351.060 RON, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat faptul că prejudiciul ce i-a fost produs de pârât se compune din 400.000 dolari SUA, reprezentând sume sustrase prin delapidare și fals, în anul 1998, de către foștii salariați ai societății SC C.C. SRL ( cu sediul în București), pe care o conduce în calitate de administrator și asociat; 50.000 dolari SUA reprezentând prejudiciul produs prin vânzarea la licitație, în mod ilegal, de către Banca Transilvania a imobilului reclamantului situat în București, cu suma de 49.000 Euro din care a primit suma de 55.000 RON; suma de 1.060 RON, pe care reclamantul a plătit-o numitului C.T., peste împrumutul acordat și 100.000 EURO, prejudiciul produs prin abuzurile numitului C.T., care i-a blocat întreaga activitate de fabricație și comercială.

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480, art. 481 C. civ., art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 din Constituția României, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 alin. (1), (2), (3), art. 8, art. 13 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ulterior, reclamantul a precizat că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de 3.351.060 RON, situație față de care, prin sentința civilă nr. 2329 din 12 aprilie 2006, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului București, reținând valoarea obiectului cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1179 din 14 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din petitul acțiunii și multitudinea de înscrisuri și precizări depuse de reclamant pe parcursul soluționării cauzei, că reclamantul a solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 3060 lei și 400.000 dolari SUA, reprezentând prejudiciu înregistrat de acesta ca urmare a nerespectării legii de către prepușii săi și care, prin abuz în exercițiul funcțiunii, trafic de influență și corupție i-au încălcat reclamantului drepturile și libertățile.

Or, pentru a se angaja răspunderea patrimonială a statului, trebuia cu prioritate să se facă dovada că au existat încălcări ale drepturilor și libertăților reclamantului, iar pe de altă parte, reclamantului îi revenea obligația de a indica în ce au constat erorile judiciare la care face referire, cine se face vinovat de săvârșirea lor, răspunderea statului fiind angajată ca o garanție a restabilirii echilibrului între autoritățile sale și cetățean. Simpla nemulțumire a unui cetățean manifestată ca urmare a primirii unei hotărâri judecătorești, ordonanță, rechizitoriu etc. care îl nemulțumește pe acesta, nu este suficientă pentru a angaja răspunderea organului ori autorității care a emis actul și, cu atât mai puțin, a statului.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamant a fost respins prin decizia nr. 276/A din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, reținându-se caracterul prea general și vag al criticii potrivit căreia reclamantul ar fi victima unor abuzuri rezultate din nerespectarea legii.

S-a stabilit, de asemenea, caracterul nefondat al criticii conform căreia nu ar fi fost recunoscută calitatea de reprezentant al Ligii Democratice.

Împotriva deciziei a declarat recurs, la 2 iunie 2008 (data transmiterii prin poștă) apelantul-reclamant, fără a-l motiva.

Constatând că în cauză, decizia ce face obiectul recursului a fost comunicată părții la 30 mai 2008 (fila 24, apel) și că acesta nu s-a conformat obligației de a indica motivele de nelegalitate prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și a sancțiunii reglementate de acestea.

Potrivit textului procedural menționat, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2).

Cum în speță nu au putut fi identificate motive de ordine publică, pentru a putea fi invocate din oficiu de către instanță, în condițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 276/A din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2008.