Exclusion of former union property from restitution law applies to unresolved claims despite retroactivity objections
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice dismissed the appeal, leaving in force the lower court decisions that upheld the State Protocol Administration’s refusal to return a contested property. The dispute concerned a national trade union confederation’s challenge to an administrative decision that rejected its notification for the restitution of an apartment, which had formerly belonged to union property but was registered in the state’s name as a medical facility in 1987. The court ruled that the provision excluding properties of former union patrimony from the scope of the Restitution Law is a valid, immediately applicable norm that creates effects for future legal relationships, thereby justifying the exclusion of the specific immovable from restitution proceedings and dismissing the recursor’s claims of denial of justice and unlawful retroactivity.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, art. 3 C. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Exclusion of former union property from restitution law applies to unresolved claims despite retroactivity objections: Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea C.N.S.L.R.F. criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât prin respingerea contestației, instanța a comis o denegare de dreptate, încălcând prevederile art. 3 C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 25 mai 2006 pe rolul Tribunalului București, C.N.S.L.R.F. a solicitat anularea deciziei nr. 214 din 20 aprilie 2006 emisă de intimata Administrația Protocolului de Stat și obligarea acesteia la restituirea imobilului situat în București, fie în natură, fie în echivalent.
Prin sentința civilă nr. 622 din 30 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins contestația ca neîntemeiată.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că decizia nr. 214 din 20 aprilie 2006 emisă de intimată, prin care s-a respins notificarea cu motivarea că persoana juridică notificatoare nu are calitatea de persoană îndreptățită, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar bunul solicitat se include în categoria celor reglementate de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, este legală.
Instanța a mai constatat că imobilul în litigiu a aparținut patrimoniului sindical, aspect care nu a fost contestat, iar din evidențele cadastrale întocmite la nivelul anului 1987, rezultă că imobilul a fost înscris în proprietatea statului, în categoria de folosință „dotări sanitare” posesorul fiind Institutul de Gerontologie și Geriatrie.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei, în sensul că se produce o denegare de dreptate, instanța de fond a reținut că notificarea a fost respinsă pe motiv că imobilul nu se încadrează în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea C.N.S.L.R.F. criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât prin respingerea contestației, instanța a comis o denegare de dreptate, încălcând prevederile art. 3 C. civ.
A mai susținut, că instanța ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul depunerii notificării, deoarece prevederile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu existau în această formă.
Procedând în acest mod, prima instanță a aplicat legea în mod retroactiv.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea Confederația Națională a Sindicatelor din România, cu motivarea că apelantei nu i se închide accesul la justiție, având posibilitatea să promoveze o acțiune de drept comun, atâta vreme cât Legea nr. 10/2001 exclude expres din domeniul său de aplicare imobilele care au aparținut patrimoniului sindical.
A înlăturat ca nefondată și critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii, întrucât art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 14 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, nu cuprinde, în sine, nicio dispoziție cu caracter retroactiv, iar aplicarea acestui text legal situațiilor juridice nesoluționate la data intrării sale în vigoare nu constituie o încălcare a principiului numai pentru viitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea C.N.S.L.R.F. invocând pentru nelegalitate motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate recurenta a susținut că ambele instanțe au aplicat în mod greșit dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, fiind o normă lipsită de conținut juridic, neincidentă, în cauză care nu-i exonerează de aplicarea legii, atâta timp cât au formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Examinând decizia în raport de motivul întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, regimul juridic al imobilelor care au aparținut patrimoniului sindical preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale.
În raport de această reglementare, textul dă efecte de viitor unor raporturi juridice trecute, este o normă juridică cu putere obligatorie și de imediată aplicare, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.S.L.R.F. împotriva deciziei nr. 161 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.