Restriction of free movement rights in a foreign state for returnee absent proof of serious threat to national interests or proportionality
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the General Directorate of Passports, upholding the lower courts' rulings that rejected the state's application to restrict the defendant's right to free movement, thereby allowing the individual to retain unrestricted travel rights to Denmark. The case involved a civil action brought by the passport authority seeking a three-year ban on the defendant's free circulation in a foreign state following the individual's return from Denmark for illegal residence; the authority failed to demonstrate that the defendant posed a threat to national interests or bilateral relations. The court held that under Article 38 of Law No. 248/2005, such restrictions are only permissible for persons returned under readmission agreements or whose activities seriously harm state interests, and any limitation on the fundamental right to leave a country must comply with Protocol 4 to the European Convention on Human Rights and EU Directive 2004/38, requiring that any restriction be proportionate, justified by a real, current, and sufficiently serious threat to a fundamental societal interest, which was not proven in this instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 din Legea nr. 248/2005; Restriction of free movement rights in a foreign state for returnee absent proof of serious threat to national interests or proportionality: Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei R.S., la liberă circulație în Danemarca, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentința nr. 104 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 149 din 28 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005, acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâta a fost returnată, la data de 7 noiembrie 2007, din Danemarca, pentru ședere ilegală.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 149 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.