Jurisdictional conflict over administrative order demanding repayment of undue social security indemnities; central authority acts fall under administrative litigation, not labor law

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, sub nr. 175 din 9 ianuarie 2002, reclamanta S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea Ordinului nr. 2852/C din 30 noiembrie 2001 emis de pârât, în partea privind imputarea în sarcina reclamantei a sumei de 45.519.400 lei, reprezentând indemnizație de asigurări sociale încasată necuvenit. Totodată, reclamanta a solicitat desființarea formelor de executare emise în baza ordinului contestat și suspendarea executării acestuia.

În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:

- în perioada noiembrie 2000 – septembrie 2001, s-a aflat în concediu plătit pentru îngrijirea copilului, iar pe această perioadă a beneficiat numai de indemnizația de asigurări sociale ce i s-a cuvenit potrivit legii și a încasat efectiv doar sumele ce au fost plătite cu acest titlu;

- prin ordinul contestat a fost obligată la restituirea unei sume de bani, fără să existe o culpă a sa în legătură cu plata și încasarea acestei sume.

Prin încheierea de la 23 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus suspendarea executării deciziei de imputare, soluție ce a fost infirmată de Curtea Supremă de Justiție, prin admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției și modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind suspendarea executării ordinului contestat.

Prin încheierea de la 14 mai 2002, Tribunalul București a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare Tribunalului Argeș, instanță în favoarea căreia Curtea Supremă de Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei.

Reținând că actul administrativ atacat este emis de un organ al administrației publice centrale, respectiv de Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș a apreciat că în cauză sunt aplicabile normele de competență materială prevăzute la art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și prin sentința civilă nr. 2848/C din 2 decembrie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

La rândul său, Curtea de Apel Pitești verificându-și competența de soluționare a cauzei, a reținut că raportul juridic dedus judecății se referă la un conflict de drepturi rezultat din raporturi de muncă, situație în care sunt incidente normele instituite de Codul muncii și Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă.

În raport cu cele reținute, Curtea de Apel Pitești a apreciat că în cauză sunt incidente normele de competența materială prevăzute la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., iar prin sentința civilă nr. 32/F-C din 17 februarie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Totodată, Curtea de Apel Pitești a constatat existența unui conflict negativ de competență, în sensul reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și, în conformitate cu prevederile art. 21 și art. 22 alin. (3) din același cod, a înaintat dosarul Curții Supreme de Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului.

În ceea ce privește soluționarea cauzei deduse judecății, această instanță constată că s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ., urmând să fie stabilită instanța competentă, în raport cu obiectul acțiunii formulată de reclamantă și cu reglementarea legală în materie de competență.

Este de observat faptul că acțiunea formulată de reclamanta S.I., vizează anularea unui act administrativ emis de un organ al administrației publice centrale, respectiv de Ministerul Justiției, prin care a fost impusă în sarcina reclamantei, ce deține funcția de judecător la Judecătoria sectorului 1 București, obligația restituirii sumei de 45.519.400 lei, reprezentând indemnizație de asigurări sociale încasată necuvenit, pe perioada noiembrie 2000 - septembrie 2001.

Între reclamantă și pârât nu există raporturi de muncă, în sensul reglementării Codului muncii, astfel că nu se poate vorbi de un conflict de drepturi rezultat din raporturi de muncă.

Prin urmare, nu pot fi aplicate normele de competență, specifice conflictelor de muncă, ci normele de competență privind cererile în materie de contencios administrativ.

Potrivit art. 3 pct. C. proc. civ., judecarea în primă instanță a cererilor în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice centrale, se face de către curțile de apel.

Cât privește instanța competentă din punct de vedere teritorial, aceasta se va stabili ținându-se seama de prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, potrivit cărora, judecarea acțiunilor în contencios administrativ este de competența instanței, în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. Cum reclamanta are domiciliul în municipiul București, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea S.I. și intimatul Ministerul Justiției, în favoarea Curții de Apel București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.