Admissibility of constitutional challenge to civil procedure rules based on failure to record or stenograph court hearings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the defendant against the Court of Appeal's ruling, thereby upholding the lower court's decision to declare the constitutional challenge inadmissible. The dispute arose when the defendant orally invoked an exception of unconstitutionality regarding the civil procedure rules governing court hearings, claiming a violation of constitutional rights to fair trial and a public hearing due to the court's alleged failure to record or stenograph the proceedings as required by specific procedural laws. The court determined that the appeal lacked merit because the defendant failed to satisfy the mandatory legal prerequisites under Article 29(1) of Law No. 47/1992, specifically by not identifying the precise statutory provisions allegedly unconstitutional and failing to demonstrate a direct link between their potential unconstitutionality and the resolution of the underlying case; the court clarified that general dissatisfaction with a court's application or omission of legal obligations does not constitute a valid basis for a constitutional reference.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 din Legea nr. 304/2004, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 312 C. proc. civ; Admissibility of constitutional challenge to civil procedure rules based on failure to record or stenograph court hearings: Pentru a putea sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, instanța este datoare ca, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să verifice dacă excepția are legătură cu soluționarea cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Pe rolul Curții de Apel Timișoara se află în curs de soluționare recursul declarat de pârâtul G.D. împotriva deciziei nr. 632 din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Timiș, secția civilă, dată în contradictoriu cu intimatul R.C..
La termenul din 19 martie 2008, recurentul a invocat oral excepția de neconstituționalitate a procesului civil în care este implicat, susținând că sunt neconstituționale dispozițiile din Codul de procedură civilă care reglementează ședința de judecată, în raport de dispozițiile art. 126 alin. (2) și (5) teza I din Constituție coroborat cu art.1 alin. (3), (4) și (5) din Constituție.
Prin încheierea de ședință de la acea dată, Curtea de Apel Timișoara a constatat că, în raport de modul în care este formulată și susținută excepția de neconstituționalitate și de prevederile art. 23 alin. (6) din Legea Curții Constituționale, aceasta este inadmisibilă.
Împotriva încheierii a declarat recurs pârâtul, solicitând desființarea acesteia și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției.
În motivarea recursului, recurentul arată că invocarea excepției a fost generată de refuzul instanței de a se conforma prevederilor art. 13 din Legea nr. 304/2004, respectiv de neîndeplinirea obligației instanței de a înregistra audio-video sau de a stenografia dezbaterile.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Pentru a putea sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, instanța este datoare ca, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să verifice dacă excepția are legătură cu soluționarea cauzei.
O asemenea verificare presupune ca în invocarea excepției, să se arate care este actul normativ sau dispoziția legală pretins contrară Constituției și care este legătura dintre o eventuală declarare a neconstituționalității actului sau dispoziției și modul de soluționare a cauzei.
În speță, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație în fața curții de apel, așa încât în mod legal aceasta a considerat cererea de sesizare a Curții Constituționale ca fiind inadmisibilă.
Astfel, recurentul a invocat neconstituționalitatea „dispozițiilor Codului de procedură civilă care reglementează ședința de judecată”, în general, fără să arate care sunt acele dispoziții pe care le consideră contrare Constituției României și a căror aplicare are legătură cu recursul aflat pe rol.
În cererea de recurs, recurentul explică ce măsură a instanței de judecată l-a determinat să invoce excepția, dar temeiul sesizării Curții Constituționale nu-l poate constitui nemulțumirea părții față de modul cum o instanță aplică sau ignoră o dispoziție legală, ci doar invocarea unei neconcordanțe a unui text de lege incident în cauză cu prevederile legii fundamentale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.C. împotriva încheierii de ședință dată la 19 martie 2008 de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosarul nr. 6254.1/59/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2008.