Eligibility for ethnic persecution compensation under Law 189/2000 for Bessarabian refugees during 1941-1944
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the Court of Appeal's decision that favored the claimant, thereby confirming his entitlement to compensation benefits for the entire period of refuge from November 1, 1941, to March 6, 1945. The dispute centered on an administrative action to annul a pension decision that initially limited benefits to the period from January 1, 1944, to March 6, 1945, ignoring the claimant's testimony that his family was evacuated from Bessarabia in October 1941 and lived in a different location until 1951. The court ruled that the lower instance correctly established the claimant suffered ethnic persecution throughout the entire duration of his displacement, rejecting the administrative body's argument that Bessarabia remained Romanian territory during 1941–1944. The decisive legal basis is Article 1, paragraph (c) of Law No. 189/2000, which grants specific rights to victims of ethnic persecution, interpreted to cover the full span of involuntary displacement resulting from such persecution, regardless of interim territorial status changes.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution compensation under Law 189/2000 for Bessarabian refugees during 1941-1944: Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 25 februarie 2003, reclamantul T.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Vâlcea, solicitând anularea hotărârii nr. 359 din 15 ianuarie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă de refugiu, respectiv de la 1 noiembrie 1941, la 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că părinții săi au fost evacuați din Basarabia, în luna octombrie 1941, stabilindu-se în Calafat, localitate unde a rămas întreaga familie, până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
Prin hotărârea contestată, pârâta i-a acordat drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000, doar pentru perioada 1 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, fără a lua în considerare declarațiile martorilor Z.Z. și A.V.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 55 din 24 martie 2003, prin care a admis acțiunea și a dispus completarea hotărârii nr. 359/2003, în sensul că a stabilit că reclamantul are dreptul să beneficieze de Legea nr. 189/2000 ,și pentru perioada 1 noiembrie 1941 – 31 decembrie 1943.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul, împreună cu familia sa au fost nevoiți să se refugieze din comuna Răciula, județul Lăpușna, Basarabia, în luna octombrie 1941, potrivit ordinelor de evacuare primite, stabilindu-se în Calafat, unde au locuit până în anul 1951.
În aceste împrejurări, instanța a constatat că reclamantul a suferit persecuții etnice pe toată durata refugiului, fiind îndreptățit la beneficiul prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru toată perioada de timp solicitată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanța nu a avut în vedere faptul că Basarabia a redevenit teritoriu românesc în perioada 1941 - 1944, nefăcându-se dovada persecuției etnice pentru acest interval de timp.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod justificat faptul că perioada pentru care reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, este cuprinsă între 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945.
De altfel, însăși pârâta și-a revizuit propria hotărâre, stabilind că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945 – hotărârea nr. 359 din 6 iunie 2003 și decizia nr. 175025 din 26 iunie 2003.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 55/F-C din 24 martie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.