Land restitution after partial expropriation failure: Res judicata of prior appellate ruling on applicability of Law 33/1994 to pre-1989 expropriations
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and modified the lower appellate decision to reject the defendant's appeal, thereby leaving in force the first-instance judgment that ordered the local municipality to return 148 sq. m of land to the claimants and pay 3,800 RON in legal costs. The dispute concerned the restitution of a portion of land expropriated in 1975 for public utility, where the claimants argued that the unused remainder was not properly incorporated into the construction project, while the defendant contested the admissibility of the action based on subsequent legislative changes and questioned the plaintiffs' legal capacity. The decisive legal basis was the doctrine of *res judicata*, as the appellate court had previously irreversibly established that Article 35 of Law No. 33/1994 remained applicable to expropriations from 1945–1989 despite the entry into force of Law No. 10/2001; consequently, the later appellate decision was found to violate Article 1200(4) of the Civil Procedure Code by violating the preclusive effect of the earlier ruling, and the issue of legal capacity was dismissed pursuant to Article 77 of Law No. 215/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 33/1994, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1200 pct. 4 C. proc. civ, art. 77 din Legea nr. 215/2001, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 296; Land restitution after partial expropriation failure: Res judicata of prior appellate ruling on applicability of Law 33/1994 to pre-1989 expropriations: m of land to the claimants and pay 3,800 RON in legal costs. The dispute concerned the restitution of a portion of land expropriated in 1975 for public utility, where the claimants argued that the unused remainder was not properly incorporated into the construction project, while the defendant contested the admissibility of the action based on subsequent legislative changes and questioned the plaintiffs' legal capacity. The decisive legal basis was the doctrine of *res judicata*, as the appellate court had previously irreversibly established that Article 35 of Law No. 33/1994 remained applicable to expropriations from 1945–1989 despite the entry into force of Law No. 10/2001; consequently, the later appellate decision was found to violate Article 1200(4) of the Civil Procedure Code by violating the preclusive effect of the earlier ruling, and the issue of legal capacity was dismissed pursuant to Article 77 of Law No. 215/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the modification of the appellate decision and the rejection of the defendant's appeal.
Procedural basis cited in the dispositive for the modification of the appellate decision and the rejection of the defendant's appeal.
Full text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 12 septembrie2005 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău acțiunea formulată de reclamanții C.I. și C.C. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bacău, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restituirea terenului în suprafață de 164 mp liberă de construcții, situată în Bacău.
În motivarea acțiunii s-a arătat că suprafața de teren solicitată face parte din terenul de 475 mp ce a fost expropriată de la reclamanți și este liberă, întrucât nu pe întreaga suprafață a fost edificată construcția ce a format obiectul utilității publice declarate, și anume blocuri pentru locuințe.
Prin sentința civilă nr. 1091 din 26 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv se face numai în temeiul acestei legi, fiind exclusă orice acțiune directă, în justiție.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia civilă nr. 43 din 24 martie 2006, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe; sentința a fost desființată și s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond.
Instanța de apel a reținut că dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că dispozițiile Legii nr. 33/1994 nu sunt aplicabile pentru exproprierile anterioare, ar fi reglementat această interdicție în mod expres. Nereglementându-se nicio interdicție, se impune concluzia că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 rămân aplicabile în continuare, producându-și efectele și asupra exproprierilor efectuate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Rejudecând cauza, Tribunalul Bacău, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 1641/D din 15 noiembrie 2006 prin care s-a admis în parte acțiunea obligând pârâta să retrocedeze reclamanților suprafața de 148 mp teren situat în Bacău, identificat conform schiței anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză și la plata sumei de 3800 șei RON cu titlu de cheltuieli de judecată șa toate instanțele.
La soluționarea cauzei s-au avut în vedere probele administrate, față de care s-au reținut următoarele:
Reclamanții au fost proprietarii suprafeței totale de 591 mp teren situat în Bacău, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 7831/1966 și nr. 3591/1971, iar potrivit Decretului nr. 88/1975 le-a fost expropriată suprafața de 475 mp
Potrivit raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză de expert M.M., din totalul suprafeței de 475 mp expropriată, suprafața de 148 mp nu a mai fost folosită în scopul realizării de utilitate publică declarată (construirea unor blocuri de locuințe).
Față de această situație și de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, instanța a admis acțiunea, dispunând în sensul arătat.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe a fost admis prin decizia nr. 357 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă. S-a schimbat în tot sentința civilă nr. 1641 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Bacău în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele motive:
Prin decizia în interesul legii nr. 53 din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a stabilit că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei de apel au formulat cerere de recurs reclamanții-apelanți, criticând-o pentru următorul motiv care se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, concomitent cu Legea nr. 33/1994 a mai fost discutată în prezentul dosar prin decizia nr. 43 din 24 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, care a statuat că dispozițiile Legii nr. 33/1994 sunt în continuare aplicabile în speța de față.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în considerarea celor ce urmează :
Prin decizia nr. 43 din 24 martie 2006 pronunțată în cauză de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, nerecurată, s-a dispus rejudecarea cauzei pe fond. În motivarea acestei decizii s-a reținut că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 rămân aplicabile și după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, producându-și efectele și asupra exproprierilor efectuate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Problema de drept dezlegată prin această decizie, irevocabilă, nu mai putea fi repusă în discuție în cauză decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a acesteia.
Decizia de apel pronunțată în cauză, cu ocazia rejudecării, încalcă puterea de lucru judecat a deciziei anterioare de apel și dispozițiile art. 1200 pct. 4 C. proc. civ. care reglementează ca prezumție legală „puterea ce legea acordă autorității de lucru judecat”.
Se constată, urmare celor arătate mai sus, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și caracterul fondat al recursului.
Rejudecând cererea de apel, Curtea constată că motivul de apel invocat de către pârâtă, vizând lipsa capacității de folosință este nefondat, față de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
În consecință, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 296 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul și să modifice decizia de apel în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții C.I. și C.C. împotriva deciziei nr. 357 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Modifică decizia în sensul că :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Bacău împotriva sentinței nr. 1641 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.