Preventive detention for bribery: continued necessity and concrete danger to public order under domestic penal procedure and ECHR jurisprudence

Asupra recursurilor penale de față;

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 17 septembrie 2008, a respins, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpații C.C.E. și S.C.C.

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut starea de arest a inculpaților C.C.E. și S.C.C.

Pentru a se pronunța această soluție, Curtea a reținut din actele dosarului că, în această cauză, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, de la 29 mai 2008, din dosarul nr. 3157/2/2008 al Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 136 și art. 149 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost luată măsura arestării preventive a inculpaților C.C.E. și S.C.C.

Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a constatat că acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților întrucât probatoriul administrat, conferă probe și incidii temeinice pentru a se bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, relevante în acest sens, sunt procesele verbale de consemnare a actelor premergătoare, procesul verbal de constatare în flagrant a infracțiunii comise la 28 mai 2008, procesele verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental de către inculpați cu investigatorii sub acoperire D.R., P.N., F.C. și P.M., declarațiile martorilor denunțători O.M. și M.C. și ale investigatorilor sub acoperire D.R., P.N. și F.C., precum și declarațiile inculpaților.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a constatat că, și în prezent, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text, întrucât, pe de o parte, cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar pe de altă parte, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică este și ea îndeplinită, rezultând din natura și gravitatea faptelor comise ca și din circumstanțele ce țin de persoana inculpaților.

Existența pericolului concret este în concordanță cu jurisprudența C.E.D.O. care a statuat că păstrarea ordinii publice este un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane, ar tulbura, în mod real, ordinea publică. Este de notorietate că jurisprudența constantă a instanței europene a stabilit, cu valoare de principiu general, că legitimitatea detenției provizorii se evaluează în funcție de particularitățile cauzei, continuarea încarcerării fiind justificată dacă indicii concret impun luarea în considerare a unui interes public ce trebuie protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție și a regulii respectării libertății individuale statuate de Convenție.

Perseverența infracțională a inculpaților care, într-o perioadă scurtă de timp au pretins și primit diverse sume de bani de la diverși conducători auto, martori, denunțători sau investigatori sub acoperire, cu scopul de a nu-i sancționa contravențional, pentru încălcarea regulilor de circulație, precum și modul de operare utilizat, pentru a cărui dezvoltare a fost necesară folosirea unor mijloace de investigare specifice, denotă periculozitatea pentru ordinea publică pe care inculpații o reprezintă.

De asemenea, faptele inculpaților sunt de natură a prejudicia reputația instituției publice pe care o reprezintă și induc cetățenilor sentimentele de neîncredere în funcționarii publici desemnați să aplice legea.

Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.

Prin urmare, instanța, ținând seama de realitățile sociale, de faptul că ordinea publică ar fi grav afectată, prin punerea inculpaților în libertate, Curtea va trebui să respingă, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații C.C.E. și S.C.C.

Totodată, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și se va menține starea de arest a inculpaților C.C.E. și S.C.C.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri, inculpații, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fără, însă, a o motiva în scris.

În ședința publică de astăzi 3 octombrie 2008 recurenții C.C.E. a susținut că, în mod greșit, a fost menținută încheierea recurată, deoarece n-ar mai subzista temeiurile avute în vedere inițial, la dispunerea acestei măsuri. Recurentul, prin apărătorul său a susținut că aceste temeiuri s-au modificat considerabil.

S-a subliniat că recurentul inculpat a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând comiterea unicului act de luare de mită, relativ la care, a fost prins în flagrant, restul actelor materiale de luare de mită, nefiind dovedite. S-a mai susținut că însăși fapta comisă este rezultatul presiunilor exercitate de investigatorii sub acoperire, infiltrați în anturajul inculpatului, aceste persoane din cadrul D.G.A. provocând comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Apărarea recurentului a menționat, totodată, că prin menținerea măsurii arestării preventive, instanța a încălcat normele de drept intern [(art. 160b alin. (2) C. proc. pen.)] și punctele de vedere exprimate în jurisprudența C.E.D.O., situația personală și conduita impecabilă avută de inculpat, anterior comiterii faptei, în timpul celor 20 de ani, cât a lucrat în poliție.

Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, s-a arătat că aceasta a fost în mod greșit, respinsă, de către instanța de fond, în speță, fiind îndeplinite, toate condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.

În esență, la fel și-a motivat recursul, prin apărător, și inculpatul S.C.C.

În plus, a susținut că din declarațiile martorilor și ale părților vătămate, audiate de către instanța de fond, a rezultat că martorii denunțători care nu făceau parte din D.G.A. nu au dat inculpatului banii cu titlu de mită ci ca plată a unei amenzi.

Acest inculpat s-a referit și la faptul că, un coninculpat G.A.G. este judecat pentru aceleași infracțiuni în stare de libertate, ceea ce arată că, punerea în libertate și a recurentului, nu ar constitui niciun pericol, pentru ordinea publică.

Și acest recurent a socotit ca greșită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în condițiile în care sunt îndeplinite toate cerințele pentru admiterea unei asemenea cereri.

Examinând recursurile declarate de inculpați, Curtea, în raport de actele și probele dosarului, constată că acestea sunt nefondate, încât, vor trebui respinse, ca atare.

Contrar susținerilor făcute de inculpați, prin apărători și, personal, cu prilejul ultimului cuvânt, din probe rezultă că se mențin temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților, potrivit art. 160b și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Soluția primei instanțe este, în atari condiții, temeinică și legală, corespunzând nu numai legislației interne ci și jurisprudenței C.E.D.O. conform căreia privarea de libertate a unei persoane se justifică dacă lăsarea în libertate a persoanei, determină o reală tulburare a ordinii publice.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpații C.C.E. și S.C.C. împotriva încheierii din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondate și să le respingă, ca atare, menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.E. și S.C.C. împotriva încheierii din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3675/2/2008 (nr. vechi 1379/2008).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2008.