Maintenance of preventive detention in human trafficking conviction based on persistent public order risk under Art. 148 lit. f) and Art. 160b al. (3) CPP

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată în ședința publică din data de 11 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților T.C.J. și M.L.M. și a menținut starea de arest preventiv a inculpaților T.M.C., T.C.J., M.L.M., D.A.D. și N.F.D.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 41 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman au fost condamnați, inculpații la pedepse privative de libertate, reținându-se că, în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006, în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent, inculpații au cazat în apartamente din Madrid pe victimele traficului de persoane, pe care le-au constrâns prin amenințare și violență cu ajutorul inculpatei M.L. să practice prostituția.

Curtea de Apel București a fost sesizată cu apelurile declarate de inculpați împotriva acestei sentințe penale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzută de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

Instanța de apel a reținut că în cauză există indicii temeinice referitor la săvârșirea unei fapte penale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 681 C. proc. pen.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. și având în vedere împrejurarea că împotriva inculpaților s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.

Deliberând, asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, care au fost formulate de inculpații M.L. și T.C.J., instanța a concluzionat că din probele administrate în cauză, se desprind indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, fapte ce prezintă un grad de pericol social deosebit.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.L.M. și N.F.D., criticând-o pentru netemeinicie, solicitându-se admiterea recursului și punerea în libertate a inculpaților.

Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed.

Prin sentința penală nr. 41 pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008, Tribunalul Teleorman, în baza art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata M.L.M. la 7 ani închisoare. În baza art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 8 ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen., inculpata a mai fost condamnată inculpata la 6 ani închisoare.

Făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata M.L.M. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

Inculpatul N.F.D. a fost condamnat, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit art. 139 C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Instanța de apel în mod corect a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, formulată de inculpata M.L.M., deoarece temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin.

În cauză există indicii temeinice referitor la săvârșirea unei fapte penale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 681 C. proc. pen.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei este închisoare mai mare de 4 ani, iar față de natura, gravitatea și împrejurările comiterii faptelor, în mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestei inculpate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la inculpatul N.F.D. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., justificându-se menținerea arestării preventive în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată de instanță este legală și temeinică și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.L.M. și N.F.D. împotriva încheierii din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 571/87/2007.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.