Failure to repurchase investment fund units and validity of solidary guarantee against the successor entity

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul L.V. a chemat în judecată pe pârâții F.N.I., SC S.I. SA, C.E.C. SA, C.N.V.M., A.V.A.S. și MINISTERUL FINANȚELOR, solicitând obligarea acestora în solidar, la plata sumei de 1.372.074.000 lei reprezentând contravaloarea a 14.907 unități de fond capital investit, pe care nu a putut-o retrage conform „Prospectului” de ofertă publică autorizat de C.N.V.M.

Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenientul P.G. a solicitat acelorași pârâte plata sumei de 354.060.100 lei reprezentând contravaloarea a 4910 unități de fond, capital investit, nerăscumpărat la data de 22 mai 2000.

Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 1888 din 25 aprilie 2005, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și intervenientului a admis în parte acțiunea precizată și cererea de intervenție precizată obligând pe pârâți în solidar la plata sumei de 3.220.257.185 lei reprezentând contravaloarea unităților de fond reactualizată la 31 ianuarie 2005, către reclamant, și la 823.387.255 lei contravaloarea unităților de fond reactualizată la aceeași dată către intervenient, a respins acțiunea și cererea de intervenție împotriva pârâtelor C.E.C. și C.N.V.M. și a obligat F.N.I., SC S.I. SA și A.V.A.S. la 94.602.537 lei cheltuieli de judecată către reclamant și la 53.457.945 lei către intervenient.

Instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit Legii nr. 333/2007 A.V.A.B. a preluat toate drepturile și obligațiile C.E.C. iar C.N.V.M. prin decizia nr. 159 din 15 septembrie 1995 a autorizat oferta publică continuă a F.N.I., acestor două părți lipsindu-le calitatea procesuală pasivă.

În privința obligației de plată a unităților de fond, capital investit, s-a reținut că prin capitolele „Retragerea din Fond” și „Factorii de Risc” se prevedea obligația F.N.I. să onoreze în cel mult 10 zile lucrătoare cererea de răscumpărare a unităților de fond și obligația de a returna, depunătorului în orice condiții capitalul inițial investit. Pârâtele S.I. SA, C.E.C. și F.N.I. răspund solidar ca urmare a contractului de fidejusiune intervenit.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 622 din 5 decembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului, considerând că singura parte ce putea invoca lipsa de procedură era cea prejudiciată respectiv F.N.I., ce nu a formulat calea de atac, contractul de fidejusiune a C.E.C. și SC S.I. a fost declarat valabil prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta A.V.A.S. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de apel nu a răspuns motivului referitor la procedura viciată cu pârâta F.N.I., acesta neexercitând calea de atac întrucât nu i s-a comunicat sentința tribunalului, a respins greșit motivul referitor la îmbogățirea fără justă cauză fără a dispune contraprestația obligării la plata unităților de fond, transferul acestora către F.N.I., iar în privința autorității de lucru judecat inexistența identității de părți obiect și cauză a condus la soluționarea greșită a motivului privind valabilitatea contractului de fidejusiune.

Instanța de apel a soluționat greșit cererea de suspendare pentru existența unei cauze penale, lipsa calității procesuale active a reclamanților și a calității procesuale pasive a A.V.A.S., beneficiul de discuțiune și acoperirea riscului de infracțiune.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Prevederile art. 105 C. proc. civ., stabilesc sancțiunea nulității actelor de procedură numai dacă prin îndeplinirea cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Iar instanța de apel, în conformitate cu jurisprudența constantă în acest sens, a considerat relevantă critica adusă sentinței tribunalului numai dacă însăși partea vătămată de acea încălcare ataca actele procedurale întocmite.

Recurenta este în eroare și atunci când critică decizia atacată referitor la îmbogățirea fără justă cauză. Prin admiterea acțiunii și cererii de intervenție în interes personal, instanța de fond a dat eficiența juridică cererilor de răscumpărare a unităților de fond din 17 mai și respectiv 22 mai 2000, așa încât fiind în discuție retragerea din invesție potrivit capitolului „Retragerea din Fond”, nu se mai putea avea în vedere rămânerea ca titulari ai unităților de fond a acestora.

Instanța de apel a soluționat judicios și critica privind valabilitatea contractului de fidejusiune, speculativă și nefondată fiind critica deciziei atacate. Instanța Supremă a constatat valabilitatea contractului de fidejusiune nr. 2205 din 6 decembrie 1999 încheiat între C.E.C. și F.N.I. prin care s-a garantat plata valorii titlurilor de participare când se constată imposibilitatea de plată a F.N.I., C.E.C. a garantat astfel fondurile deschise de investiții necondiționat, iar la data formulării cererilor de răscumpărare contractul nu era denunțat.

Dispozițiile procedurale privind suspendarea judecății disting între cauzele de suspendare obligatorie (art. 242 și 243 C. proc. civ.) și cele de suspendare facultativă (art. 244 C. proc. civ.) iar cererea formulată de recurentă avea în vedere o cauză penală care chiar în legătură fiind cu atragerea răspunderii unor alte persoane nu era obligatorie pentru instanță.

Greșit a fost criticată și soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului și intervenientului și a celei privind calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S.

Calitatea procesuală (legitimatio ad causam) presupune existența unei identități între persoana reclamantului și aceea care este titular al dreptului în urma căruia s-a născut raportul juridic dedus judecății și a identității între pârât și cel obligat în raportul juridic.

Reclamantul și intervenientul erau titulari ai dreptului izvorât din cumpărarea unităților de fond a F.N.I. și care aveau opțiunea manifestată de altfel, la cerere, să vândă aceluiași fond de investiții unitățile de fond cumpărate, acesta fiind în esență raportul dedus judecății și care oferă calitatea procesuală activă.

Calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. rezultă din Legea nr. 333/2001 (art. 14) prin care a preluat toate drepturile și obligațiile C.E.C. rezultate din actele juridice încheiate cu F.N.I. și S.I. SA, subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale C.E.C. necondiționat de un eventual risc provenit din infracțiune.

Invocarea beneficiului de discuțiune în materia obligațiilor comerciale garantate este prohibită de lege. Prevederile art. 42 C. com., stabilesc în materie comercială regula solidarității obligațiilor, dacă nu există stipulație contrară, iar cele ale art. 1662 C. civ., interdicția de a solicita beneficiul de discuțiune dacă fidejusorul s-a obligat solidar cu datornicul sau a renunțat la acest beneficiu. Fără o stipulație de renunțare la solidaritatea obligației, C.E.C. și succesorul său A.V.A.S. nu pot invoca beneficiul de discuțiune.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 622 din 5 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 622 din 5 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2007.